Refugiaţii care au găsit găzduire în comuna gălăţeană Şendreni sunt de loc din Odessa şi Ismail. Stau aici că nu au unde se mai duce şi sunt şi aprope să plece spre casă dacă războiul se va termina curând, aşa cum speră toţi. Până atunci însă vor să vorbească româneşte, să se înţeleagă şi să le multumească gazdelor, dar şi, de ce nu, să găsească ceva de muncă dacă se va prelungi totul.
În ajutorul lor a sărit Asociaţia femeilor profesioniste din Şendreni care, cu sprijinul Primăriei Şendreni, au dat drumul „Şcolii de limba română”. Cu ajutorul unei profesoare dedicate, copiii şi adulţii pot învăţa gratuit limba română. Cursurile au loc la căminul cultural din Şendreni, şi la prima oră au venit refugiaţi de la 10 la 60 de ani.
La 60 de ani, Tatiana învaţă o limba străină din care nu ştia o boabă când a ajuns în ţară. E din Ismail, şi deşi acolo se vorbeşte şi română pe lângă rusă şi ucraineană, niciodată nu s-a gândit să o înveţe. O va face acum la Şendreni. Va sta aici până la finalul războiului, deoarece nu are unde se duce şi de aici repede poate ajunge acasă dacă tot coşmarul se sfârşeşte. „Vreau să le pot spune mulţumesc, dar nu ştiam cum, vreau să pot să comunic cu oamenii care mi-au dat adăpost şi se poartă extraordinar de bine cu noi. Comunicare este foarte importantă”, ne spune Tatiana, una dintre cursante.
Profesoara, care gratuit ajută aceşti oameni, îşi dă seama cât de importantă este comunicarea pentru ei şi face totul să îi ajute. 20 de copii şi 25 de adulţi refugiaţi din Ucraina sunt deocamdată rezidenţi permanenţi găzduiţi gratuit şi ajutaţi cu mâncare şi îngrijire medicală în comună, la case şi la pensiuni. Au învăţat în prima oră cum să spună mulţumesc, dar şi bună ziua sau bună dimineaţa ori seara. Unii dintre refugiaţi iau în calcul că poate dacă conflictul se va prelungi vor trebui să îşi găsească un loc de muncă şi atunci limba română le va fi cu atât mai utilă.
