Gala Societăţii Civile este un proiect The Institute al cărui scop este să promoveze şi să premieze activitatea sectorului non-profit, neguvernamental din România. În 2022, GSC se bucură de o ediţie aniversară – sărbătoreşte 20 de ani dedicaţi societăţii civile.
Odată cu aniversarea a celor 20 de ani, GSC a introdus în structura competiţiei şi secţiunea Tineri de Bine – secţiune dedicată proiectelor gândite şi implementate de tineri cu vârste între 15 şi 25 de ani, susţinută de ASAP România. Cele 10 proiecte înscrise în această secţiune au fost jurizate de o echipă de Tineri Juraţi, cei 7 fiind selectaţi de GSC şi ASAP în urma unui call public.
Câştigătorii competiţiei îi vom afla la Festivitatea de premiere a Galei Societăţii Civile din 28 septembrie 2022, ora 19:30, la Ateneul Român din Bucureşti.
Din echipa Tinerilor Juraţi face parte şi Alexandru Alexandru (foto ↓), un tânăr de 24 de ani din Galaţi, care în prezent este spre finalizarea masterului în managementul proiectelor din cadrul SNSPA Bucureşti. Cu un trecut sensibil, dar cu obiective măreţe pentru viitor, vă învităm să îl cunoaşteţi pe Alexandru prin intermediul unui interviu acordat cotidianului nostru:
Întrebare: Cine este Alexandru Alexandru?
Răspuns: Alexandru Alexandru este un simplu gălăţean cu inimă de ţigan, cu un nume lipsit de imaginaţie şi dintr-un lung şir de fabricaţie a copiilor din familie. Un simplu tânăr cu aspiraţii mari, care îşi doreşte să profeseze în cariera sa de manager de proiecte, în special cele sociale, dar şi de agricultură. Un tânăr cu un nume amuzant, dar cu intenţii serioase, din dorinţa de a îşi face etnia mândră şi judeţul cât mai dezvoltat.
Î.: Poveşte-ne despre experienţa de Tânăr Jurat la Gala Societăţii Civile 2022. Cum ţi s-au părut proiectele din secţiunea Tineri de Bine? Ce probleme ţi-ar plăcea să vezi mai des adresate în astfel de proiecte, dezvoltate şi implementate de tineri?
R.: Din ziua în care am primit mesajul că voi face parte din echipa de jurizare, m-am simţit foarte mândru şi mi-am luat rolul foarte în serios. Din momentul în care am primit această onoare, trecând prin training, am văzut jurizarea prin alţi ochi. Mi-am dat seama că există un set de norme, de principii şi de criterii, peste care nu poţi trece cu vederea. Dacă o faci, rişti să devii neprofesionist – şi să nu uităm un lucru: soarta unei persoane, a unei societăţi, a unei idei, stă în mâinile tale. Decizia unui jurat este asemeni unei chei. Trebuie să ştii de ce fel de cheie ai nevoie pentru a deschide uşa, aşa şi cu proiectele impuse la evaluare: trebuie să ştii cum să le evaluezi, altfel rişti să distrugi munca unei echipe.
Î.: Secţiunile din competiţia GSC dedicate noii generaţii sunt susţinute de ASAP România, partener strategic. Cât de important ţi se pare demersul ASAP pentru colectarea separată în unităţile de învăţământ?
R.: Recunosc că nu auzisem de programul ASAP până când am fost selectat ca jurat în cadrul Galei Societăţii Civile. Ştiu acum că e un program de responsabilitate socială, care urmăreşte să educe tânăra generaţie cu privire la importanţa colectării separate a deşeurilor în şcoli şi nu numai, să creeze o reţea de tineri informaţi şi educaţi cu privire la colectare şi reciclare. În cadrul Galei, programul ASAP susţine proiectele realizate exclusiv de tineri printr-o nouă categorie de concurs – Tineri de Bine, pentru a încuraja şi a susţine spiritul civic în rândul tinerei generaţii. Concret, proiectele înscrise la această secţiune sunt realizate de tineri cu vârste cuprinse între 15-25 de ani din toată ţara, implementate în ultimii doi ani şi din domenii precum protecţia mediului, educaţie, soluţii tehnologice, artă, cultură, comportament civic, voluntariat, advocacy, ajutorare a unor grupuri vulnerabile etc. Mi se pare necesar acest proces de căutare de tineri implicaţi civic, ştiu că sunt mulţi care fac asta deja, prin proiecte mai mici sau mai mari, în toată ţara. Gala Societăţii Civile şi ASAP îi premiază şi le spune poveştile, contribuind la dezvoltarea simţului civic al acestei generaţii, încurajând tineri ca mine să meargă mai departe în misiunea lor de a construi un viitor mai bun şi mai curat.
Î.: Şi-acum să ne întoarcem un pic la experienţa ta profesională. Cum şi de ce ai ales să te implici în redactarea şi implementarea proiectelor europene, în special în cadrul organizaţiei Forumul Tinerilor din România?
R.: Sunt om, proiectele sunt pentru oameni. Mi-am dorit să devin un instrument de ajutorare şi susţinere a unei generaţii, a unei populaţii. Dar pentru a putea face asta, ai nevoie de un ajutor. Proiectele sunt ca operaţiile, la operaţie doctorul oricât de bun ar fi are nevoie de resurse prime, tehnologice şi umane pentru a finaliza cu succes operaţia şi a evita cât mai mult riscurile. Aşa şi eu, oricât de bun aş fi ca manager de proiecte, am nevoie de o echipă, de o familie. De aceea am ales să intru în Familia Tinerilor Români, mai exact în FTR. Am început acest demers al proiectelor în primul an de facultate la FIFT, când eram secretar general al consilului studenţilor şi reprezentam studenţii în oraş, dar şi în afara acestuia. Cu FTR-ul m-am întâlnit şi am început să colaborez în toamna lui 2019, când am avut prima mea experienţă de adunare oficială naţională pentru reprezentaţii tuturor asociaţilor din diferite domenii. Mai târziu m-am specializat şi validat asupra acest domeniu, finalizând un master de managementul proiectelor europene şi internaţionale, din cadrul SNSPA, în special pe riscuri şi management strategic.
Î.: Care sunt principalele teme/ probleme pe care cauţi să le adresezi prin proiectele în care te implici?
R.: Domeniul meu principal de activitate se abate în general asupra cazurilor sociale, de combatere a discriminării, a dezvoltării unei etniii, de susţinere a continuării studiilor. A tot ce ţine de susţinerea, siguranţa şi viitorul copiilor României. Eu sunt jumătate ţigan, jumătate român, şi nu am avut de la început o situaţie financiară de invidiat, dimpotrivă, ca să vă faceţi o imagine, dacă aveam 5 lei în ziua respectivă, puteam să zic că este un dar de la Dumnezeu. Dar pe mine nu lipsa banilor mă deranja, ci fenomenul de ură şi discriminare în rândul socităţii tinere şcolare. Eu unul am fost o victimă a bullying-ului de la gimnazială şi până la liceu, până să revină fraţii mei din afară. Acum nu este nici momentul şi nici timpul necesar pentru a descrie viaţa mea, dar m-am dat ca exemplu, pentru a înţelege conjunctura şi fenomenul de naştere a dorinţei mele de a ajuta pe alţii în viitor. Generaţiile vin şi pleacă, dar am observat că mentalitatea toxică şi anturajul periculos, care tot persistă în campusurile şcolare, încă îşi fac simţită prezenţa şi de aceea, ca mulţi alţii, am datoria de a semnala şi de a lupta împotriva acestor elemente nocive.
Î.: Care a fost cea mai mare reuşită de până acum? Dar nereuşită din care ai învăţat cel mai mult?
R.: Cea mai mare reuşită, din perspectiva mea cel puţin, a fost atunci când am reuşit împreună cu domnul Arthur Tuluş, actualul decan al FIFT-Galaţi din cadrul UDJ, să trezim studenţimea, să o unim şi să creăm o tradiţie a noastră. Un proiect social, cu denumirea, Un zâmbet de sărbători, care a reprezentat un traseu printr-o serie de sate cu o situaţie economică precară, unde am donat de la haine şi jucării, până la rechizite şi dulciuri unor copii care se bucurau că primesc câte ceva. Ideea nu este una originală, dar reprezintă o decizie de a crea o tradiţie, o emblemă a facultăţii şi de ce să nu o spun, o amprentă pentru alte generaţii ale lui Alexandru Alexandru. Cea mai mare dezamăgire a mea este că nu am reuşit să câştig o competiţie, şi nu voi da numele competiţiei pentru a nu considera că deturnez imaginea acesteia, care punea în joc 100.000 de euro pentru implementarea unui proiect social. La momentul acela eram sigur că proiectul pe care îl concepusem era unul atât de bun încât voi reuşi să dau viaţă temei acestuia. O tabără de vară pentru copii defavorizaţi ai României, din etnii cât şi din rândul emigranţilor. Dar aşa e în viaţă, mai există şi dezamăgiri – fără acestea, sincer, nu îţi poţi da seama ce gust are succesul.
Î.: Ce te motivează să continui să te implici în sectorul neguvernamental?
R.: Sunt momente în care îmi vine să renunţ şi să mă apuc de proiecte europene, care nu sunt din cadrul social, care necesită mult timp şi birocraţie, ca toate proiectele de altfel, dar mereu îmi aduc aminte de mine când văd câte un copil batjocorit pe stradă şi îmi creşte din nou motivaţia de a mă implica şi mai mult, ca acel copil să nu devină un paria al societăţii. Cum ne creştem copii, aşa ne construim viitorul. De aceea, fiecare dintre noi este un proiectant, care are datoria morală de a se automotiva şi de a lupta pentru fiecare copil, ca să dăm naştere unei societăţi constructive şi sănătoase.
Î.: Cum ai caracteriza societatea civilă de acum? Şi cum o vezi evoluând în următorii 20 de ani?
R.: Nu îmi permit să caracterizez o societate, deoarece fiecare om e special, pot spune doar cum o văd acum din perspectiva mea. O societate împărţită în două: tineri care se implică, tineri care îşi doresc ceva mai bun pentru cei de lângă ei şi o parte care trăieşte din fenomenul statutului social şi al etichetelor de tip turmă. Cum o văd pe viitor, greu de spus, în fiecare zi, minut există fluctuaţii şi se nasc schimbări. Dar şi componenţa acestor schimbări are la bază deciziile şi acţiunile noastre... aşa că pot să concluzionez astfel: să fim atenţi ce facem astăzi, pentru a putea sta fără griji mâine.
