Angajaţii firmei din Bucureşti care se ocupă cu demolarea şi tăierea obiectelor şi instalaţiilor de la Oţelăria 2 sunt mai bine plătiţi decât siderurgiştii care lucrează la producerea oţelului la Oţelăria 1. În mod paradoxal, se pare că producerea oţelului aduce un venit mai mic decât activitatea de punere la pământ a unei oţelării, o constatare tristă s-ar putea spune. Potrivit declaraţiilor vicepreşedintelui Sindicatului Solidaritatea al Metalurgiştilor, Dănuţ Blându, salariile pe care le-ar primi angajaţii firmei care se ocupă cu demolarea Oţelăriei 2 sunt în medie duble comparativ cu salariile primite de angajaţii care lucrează la Oţelăria 1, singura dintre cele trei oţelării care mai funcţionează la Combinat. „Am discutat cu unii dintre angajaţii firmei care lucrează la demolarea şi tăierea Oţelăriei 2 şi mi-au spus că, lunar, câştigă în medie circa 25 de milioane de lei vechi. Salariile lor sunt de aproape două ori mai mai decât salariile primite de angajaţii care lucrează la Oţelăria 1, singura oţelărie care mai funcţionează la Combinat. Se pare că activitatea de demolare a unor capacităţi de producţie este mai atractivă din punct de vedere al salarizării decât activitatea de producere a oţelului”, ne-a declarat vicepreşedintele Dănuţ Blându. Oţelăria 2 nu este singura capacitate de producţie care se află în vizorul conducerii Combinatului pentru a fi pusă la pământ, o altă capacitate de producţie care ar urma să aibă aceeaşi soartă fiind LSF-ul, potrivit declaraţiei liderului Sindicatului Solidaritatea, Gheorghe Tiber.
