Oţelul avea gânduri mari la începutul sezonului. Chiar dacă Petre Grigoraş plecase, Narcis Răducan s-a orientat către un tehnician tânăr, care părea că va readuce formaţia gălăţeană în prim planul ligii 1. Ionuţ Badea era instalat cu puţin timp înainte de plecarea în cantonamentul din Anglia. Noul tehnician s-a dovedit un foarte bun orator încă de la prima sa conferinţă de presă. Badea declara că se va pronunţa în ceea ce priveşte potenţialul echipei după stagiul britanic. Echipa gălăţeană îl pierdea după acel stagiu pe Benga, unul dintre stâlpii defensivei în campionatul 2012-2013. Chiar dacă nu înregistrase rezultate deosebite în turneul din ţara lui Rooney, Otelul se anunţa ca o echipă de temut. Marea problemă a formaţiei gălăţene a fost reprezentată de fortificarea lotului. Henrique a sosit târziu şi pregătirea sa fizică era deficitară, iar Cooper a fost transferat aproape de momentul când Oţelul s-a despărţit de Ionuţ Badea. Obiectivul sezonului era clasarea pe unul dintre primele 7 locuri şi calificarea în semifinalele Cupei României. Echipa gălăţeană a pornit excelent şi după 2 etape avea maximum de puncte. A urmat apoi o perioadă foarte grea pentru formaţia pregătită de Ionuţ Badea. Echipa gălăţeană era lipsită de agresivitate şi primea goluri cu nemiluita. În timpul domniei lui Ionuţ Badea au fost înregistrate două dintre cele mai umilitoare înfrângeri din istoria clubului gălăţean: 2-7 cu CFR Cluj şi 0-4 pe teren propriu cu Astra. Badea a primit ultimatum din partea lui Narcis Răducan şi înfrângerea din partida de la Năvodari i-a fost fatală tehnicianului originar din Piteşti. Ionuţ Badea a rămas în memoria colectivă cu declaraţia prin care se autoevalua ca fiind un tehnician foarte bun. În ceea ce priveşte spusele lui Badea, acesta nu şi-a găsit nici până astăzi vreun angajament. A fost adus Ewald Lienen, un tehnician cu un palmares impresionant pentru liga 1. Germanul a avut ghinion la primele partide, dar a reuşit să obţină un succes în faţa Coronei. Oţelul încheia însă prima parte a sezonului cu o înfrângere frustrantă în faţa Universităţi Cluj. În iarnă au fost transferaţi 5 jucători şi s-a făcut un rebranding care a inclus o nouă emblemă a clubului, un nou imn şi apariţia unei mascote. Noua faţă a Oţelului anunţa un sezon foarte bun. Victoria din partida cu Pandurii părea să demonstreze faptul că Oţelul s-a întors în lumea bună a Ligii 1, însă din păcate nu a fost decât un foc de paie. Înfrângerile suferite în partidele de pe teren propriu cu Ceahlăul şi Săgeata au dus echipa de la Dunăre aproape de retrogradare. Cele 3 victorii consecutive din finalul de campionat au salvat Oţelul, dar sezonul poate fi considerat ratat. Să treci clasa cu nota 5 nu înseamnă că ţi-ai îndeplinit obiectivul. Este adevărat că au fost întârzieri salariale, dar remuneraţiile jucătorilor de la Oţelul sunt cam de 5 ori mai mari decât cele ale fotbaliştilor de la FC Botoşani, echipă care a reuşit clasarea în jumătatea superioară a Ligii 1 la primul an pe prima scenă. Oţelul va porni la drum în noul sezon cu un lot mult schimbat şi, se pare, cu o nouă conducere tehnică. Cu salarii decente şi cu stabilitate financiară, echipa gălăţeană poate să facă o figură frumoasă în campionatul următor.
