Rep.: - Când ai început să joci fotbal de performanţă?
Alex Tudorie: - Am început la vârsta de 7 ani când regretatul Zoltan David a venit la mine la şcoală şi m-a remarcat. Primele antrenamente le-am făcut pe terenul sintetic de la Siderurgistul.
Rep.: - Îţi mai aduci aminte pe ce post evoluai pe atunci?
Alex Tudorie: - Eram atacant, dar câteodată mai stăteam şi în poartă. Îmi plăcea să dau cât mai multe goluri. Marcam mult pe atunci pentru că aşa era la cei mici.”
Rep.: - Îţi mai aduci aminte prima competiţie oficială la care ai participat cu echipa de pitici?
Alex Tudorie: - Era într-o iarnă, la Cupa Gheorghe Ola. Am ajuns la faza finală şi am câştigat finala mică. Aceea a fost prima medalie cucerită. Pe atunci jucam la Steaua Dunării, unde l-am avut antrenor pe domnul Ion Cruceanu. Pot să spun că îi datorez foarte mult domnului Cruceanu. Nu voi uita niciodată cât m-a ajutat să progresez. Rămânea după antrenamente cu mine şi exersam împreună execuţii specifice postului de atacant. Ţin minte că domnul Cruceanu lega de bara transversală o pungă cu o minge şi săream să o lovesc cu capul.
Rep.: - Când a venit şi prima selecţie la loturile de juniori?
Alex Tudorie: - Aveam 15 ani când am fost selecţionat. Domnul Aurică Drăgan m-a văzut la o selecţie făcută la Galaţi şi astfel am ajuns în echipa naţională.
Rep.: - Tu ai crescut foarte mult în înălţime. Ai probleme din această cauză?
Alex Tudorie: - Am nevoie să acumulez masă musculară pentru că am crescut mult. Eu cred că într-un an sau maxim doi mă voi pune la punct cu masa musculară.
Rep.: - Cum a fost cu transferul la AC Milan?
Alex Tudorie: - Am fost în probe la AC Milan. M-am întors acasă, apoi cei de acolo m-au chemat încă o dată, însă nu s-a mai perfectat transferul pentru că aveam contract cu Oţelul şi s-a solicitat o sumă mare pentru mine.
Rep.: - Cine este antrenorul care a avut curajul să te arunce în luptă pe prima scenă a fotbalului românesc?
Alex Tudorie: - Domnul Petre Grigoraş şi ţin să-i mulţumesc pentru acest lucru. Este un antrenor extraordinar cu un caracter deosebit.
Rep.: - Totuşi antrenorul care ţi-a conferit încredere a fost Ewald Lienen.
Alex Tudorie: - Da, aşa este. Dânsul m-a introdus în teren meci de meci în returul campionatului trecut şi am prins încredere în mine. Domnul Lienen este german şi nu s-a lăsat influenţat de nimeni. Tot domnia sa m-a recomandat celor de la Borussia Monchengladbach. M-am pregătit acolo cu echipa mare, formaţie foarte puternică. Antrenamentele erau foarte dure. Dacă făceai trei atingeri ale balonului ţi se băga o alunecare şi erai luat cu fulgi cu tot. Nu regret că nu am fost oprit în lot, pentru că sunt tânăr şi am tot timpul din lume. Sunt sigur că voi ajunge într-o zi în Bundesliga.
Rep.: - De ce crezi că o parte dintre suporteri nu au răbdare cu tine şi te admonestează mai mereu?
Alex Tudorie: - Cred că m-au urcat prea sus. După ce am marcat în partida cu Steaua, probabil că şi-au spus că voi marca în fiecare partidă. Eu nu iau în seamă toate înjurăturile şi îmi văd de jocul meu. Aşa sunt suporterii. Când marchezi te aclamă, iar când ratezi te înjură.
Rep.: - Dacă vei marca mai mult, probabil că vei deveni un adevărat idol?
Alex Tudorie: - Eu respect mult publicul şi dacă suporterii vin în număr mare la meci şi echipa câştigă pot să mă înjure. Important este ca Oţelul să învingă.
Rep.: - Cine este idolul tău în fotbal?
Alex Tudorie: - Zlatan Ibrahimovic. Cred că la lovitura cu capul mă apropii de el. La înălţime l-am cam ajuns, însă mai am de lucru la forţă. Sper să mă apropii cât mai mult de valoarea lui Zlatan.
Rep.: - Crezi că Oţelul se poate salva de la retrogradare?
Alex Tudorie: - Sigur nu vom retrograda. Vom da totul pentru a reuşi să ne salvăm, pentru ca în sezonul viitor să ne clasăm cât mai sus. Suporterii să aibă încredere pentru că vom salva corabia oţelară.
Rep.: - Ce ne poţi spune despre familia ta?
Alex Tudorie: - Mai am un frate mai mare care practică popicele. El locuieşte la Iaşi pentru că joacă pentru campioana României. El joacă în Champions League, în timp ce eu mai am de aşteptat.
Rep.: - Dacă ar fi ca mâine să fie un meci decisiv pentru Oţelul, ce adversar preferat ţi-ai alege?
Alex Tudorie: - Aş alege Dinamo pentru că de mic am fost dinamovist şi mi-ar plăcea să marchez contra lor. Acum sunt oţelar şi vreau să câştige numai echipa la care evoluez.
Rep.: - Care este cea mai neplăcută amintire din fotbal?
Alex Tudorie: - Nu prea am avut amintiri neplăcute, dar pot să spun că momentul de vârf al carierei mele de până acum a fost golul marcat în partida cu Steaua.
