Tibor Selymes anunţa că echipa gălăţeană va arăta cu totul altfel în meciul de la Chiajna cu Viitorul. Formaţia de la Dunăre a arătat acceptabil 31 de minute, până la eliminarea lui Cucu. Ce se poate spune însă despre jumătatea de oră în care gălăţenii au evoluat cu acelaşi număr de jucători ca şi adversarii lor?
Antrenorul echipei gălăţene a trimis în teren cea mai bună formulă pe care o putea alinia în acel moment. Hotoboc nu putea lipsi dintre buturi în condiţiile în care Plopeanu nu şi-a revenit după accidentarea suferită la un antrenament. Fundaş dreapta nu putea fi decât Cojoc. La fundaşii centrali una dintre variante a fost greşită. Sipovic jucase catastrofal în ultimele partide, dar Selymes l-a introdus în teren şi în meciul cu Viitorul. Cu siguranţă că Mişelăricu nu putea juca mai slab decât bosniacul. Mijlocaşi centrali au evoluat Cucu şi Karlic. Cei doi erau singurele variante, în condiţiile în care Helder era suspendat, iar Leca nu putea fi introdus după doar o săptămână de antrenamente. Cei 3 jucători din spatele lui Jula nu puteau fi decât Brigido, Cernat şi Popa. În aceste condiţii, Oţelul putea da lovitura încă din primele minute, dar Jula are startul unui jucător care s-a lăsat de câţiva ani şi nu a ajuns mingea ideală trimisă de Cernat. De fapt jocul Oţelului din primele 30 de minute a însemnat un duel Cernat - Viitorul. Brigido a jucat foarte slab şi concluzia este că ori nu poate mai mult decât a arătat, ori nu este încă pregătit fizic. Iulian Popa a vrut, dar nu a realizat decât o fază, este adevărat că a fost şi cea mai periculoasă a Oţelului. Mijlocaşii centrali Cucu şi Karlik au încetinit jocul echipei gălăţene. Cei doi au faultat des pentru că mereu au cel puţin o viteză în minus faţă de adversari. Până la penalty-ul acordat de lunaticul Colţescu, echipa gălăţeană părea stăpână pe mijloacele sale. După eliminarea lui Cucu, oţelarii practic nu au mai existat pe teren. Poate că şi golul penibil primit chiar înainte de pauză a turnat plumb în picioarele gălăţenilor, dar ei au jucat în partea secundă de parcă erau cu 3 oameni mai puţin decât adversarii. Gălăţenii au fost descoperiţi mai ales pe partea dreaptă a apărării, unde intrarea lui Murgoci s-a dovedit o mutare falimentară. Dacă Samoel Cojoc nu acuza vreo accidentare, schimbarea sa cu Murgoci nu a avut vreo logică. Pe partea lui Lucică, jucătorii Viitorului au făcut potecă!
Poate că jucătorii lui Selymes au picat şi fizic în repriza secundă pentru că s-au văzut cazuri cu echipe care au evoluat cu un om în minus şi au câştigat meciuri. Oţelul a întâlnit Viitorul şi nu Steaua sau CFR Cluj. Normal ar fi fost ca elevii lui Selymes să se bată până la capăt şi să moară pe teren pentru a reuşi măcar un rezultat de egalitate.
Cristi Munteanu spunea în zilele premergătoare partidei că jucătorii nu vor avea nicio scuză dacă vor pierde meciul cu Viitorul. Oţelul a pierdut, dar există o scuză: eliminarea gratuită a lui Cucu. Este adevărat că este foarte dificil să evoluezi mereu cu un om în minus. Este frustrant să trebuiască să alergi mai mult pentru a compensa diferenţa numerică de pe teren. Ceea ce li se poate reproşa celor mai mulţi dintre jucătorii prezenţi pe teren în meciul cu Viitorul este lipsa de ambiţie. Elevii lui Selymes, cu excepţia lui Cernat, au arătat resemnare în partea secundă a disputei. Suporterii Oţelului ar fi vrut să vadă mai multă ambiţie de la jucătorii care sunt cu salariile la zi şi au 5 puncte în clasament. Şi ca tacâmul să fie complet, a intervenit şi accidentarea gravă a lui Zaharia. Mijlocaşul gălăţean a suferit o ruptură de ligamente la faultul nesemnalizat de catastrofalul arbitru Colţescu. Sebi Kamikaze ar trebui suspendat până se reface Alex Zaharia.
Otelul nu-şi revine din 2 motive simple: lipsa de valoare a multora dintre jucători şi profesionalismul îndoielnic al altora. Când ştii că ai lipsuri mari trebuie să lucrezi suplimentar, nu să îţi petreci serile prin restaurante!
Despre ce rămâne de făcut la Oţelul vom reveni în zilele următoare.
