Adesea putem subestima relevanţa experienţelor noastre din copilărie. De asemenea, putem subestima efectul pe care aceste experienţe îl au asupra noastră când devenim adulţi. Copilăria constituie pilonul pe care ne construim personalitatea. Este modul nostru de a înţelege lumea din jurul nostru, relaţiile, sentimentele şi gândurile noastre.
Experienţele dureroase şi stresante din copilărie pot lăsa o umbră lungă şi întunecată asupra vieţii de adult. Trauma din copilărie, fie că provine din abuz fizic, sexual, emoţional, neglijare sau din a fi martor la violenţă, poate avea un impact profund şi de durată. Poate face dificilă formarea conexiunilor sănătoase, gestionarea emoţiilor şi creşte riscul problemelor de sănătate mintală.
Greutatea acestor experienţe poate creşte dramatic şansa de a dezvolta dependenţe în viaţa adultă. Dar există speranţă. Oamenii pot depăşi dependenţele şi îşi pot recâştiga viaţa, recunoscând şi vindecând traumele adânc înrădăcinate din copilărie.
Despre impactul suferinţelor din copilărie în calitatea vieţii, hipnoterapeutul Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză, afirmă: „Suferinţa din copilărie (trauma) are un impact profund asupra psihicului. Cei care au experimentat suferinţă în copilărie trăiesc adesea cu sentimente intense de frică, anxietate şi hipervigilenţă. Sunt mereu în căutarea potenţialelor ameninţări. Adesea, văd lumea într-un mod distorsionat, ceea ce face dificil să aibă încredere în alţii şi să se simtă în siguranţă în relaţii. Aceste gânduri şi sentimente pot cauza stima de sine scăzută şi un sentiment de inutilitate”.
Consecinţele pe termen lung ale traumelor din copilărie netratate pot duce la:
• Anxietate
• Depresie
• Adicţii
• Tulburare de stres post-traumatic (PTSD)
• Dificultăţi în menţinerea relaţiilor sănătoase cu membrii familiei.
Dacă trăieşti cu consecinţele emoţionale şi psihologice ale unei copilării traumatizante, există speranţă. Iată şapte paşi pentru a-ţi vindeca trauma din copilărie şi de a-ţi recâştiga viaţa.
Recunoaşte şi acceptă trauma pentru ceea ce este. Victimele traumei din copilărie petrec adesea ani de ziled minimizând evenimentul sau negându-l, pretinzând că nu s-a întâmplat sau cedând sentimentelor de vinovăţie sau autoînvinovăţire.
Recâştigă controlul. Sentimentele de neajutorare pot persista în viaţa adultă şi te pot face să te simţi şi să te comporţi în continuare ca o victimă, determinându-te să iei decizii bazate pe suferinţele trecutului. Când eşti victimă, trecutul controlează prezentul tău. Va exista întotdeauna o luptă între trecut şi prezent, dar atâta timp cât eşti dispus să renunţi la vechile cârje pe care le-ai folosit pentru a face faţă traumei, vei putea recâştiga controlul asupra vieţii tale şi să-ţi vindeci durerea.
Caută sprijin şi nu te izola. Un instinct natural pe care mulţi supravieţuitori ai traumei îl au este să se retragă, devin introvertiţi sau îşi ascund adevăratele sentimente, dar acest lucru înrăutăţeşte întotdeauna lucrurile. O parte mare a procesului de vindecare este conectarea cu alte persoane, aşa că fă eforturi pentru a-ţi construi şi menţine relaţii şi caută sprijin. Vorbeşte cu un membru de familie de încredere, un prieten şi ia în considerare să cauţi ajutorul unui terapeut.
Terapia poate fi un instrument esenţial în vindecarea traumei din copilărie. Un terapeut specializat te poate ghida prin procesul de recunoaştere şi procesare a traumelor tale. Prin terapie, poţi învăţa strategii eficiente de a face faţă, tehnici de relaxare şi de gestionare a emoţiilor.
Ai grijă de sănătatea ta. Capacitatea ta de a face faţă stresului va creşte dacă eşti sănătos fizic. Stabileşte o rutină zilnică care să-ţi permită să te odihneşti suficient, să ai o dietă echilibrată şi să faci exerciţii fizice regulat. Cel mai important, stai departe de alcool, tutun sau alte substanţe care îţi modifică structura creierului. Acestea pot oferi o uşurare temporară, dar în mod inevitabil îţi vor creşte sentimentele de depresie, anxietate şi izolare şi pot agrava simptomele traumei.
Învaţă adevăratul sens al acceptării şi renunţării. Doar pentru că accepţi ceva nu înseamnă că îţi îmbrăţişezi trauma sau că eşti de acord cu ceea ce ţi s-a întâmplat. Acceptarea înseamnă că ai decis ce vei face cu ce ţi s-a întâmplat. Poţi decide să o laşi să-ţi conducă viaţa sau poţi decide tu cum o transformi. Renunţarea nu înseamnă să te aştepţi să se şteargă totul ca prin magie, ci presupune efortul conştient de a nu mai permite traumelor să-ţi fure şansa de a trăi o viaţă mai bună.
Înlocuieşte obiceiurile proaste cu unele bune. Obiceiurile proaste pot lua multe forme, cum ar fi negativitatea şi neîncrederea constantă în alţii, sau recurgerea la alcool sau droguri când sentimentele devin prea greu de suportat. Obiceiurile proaste pot fi greu de învins, mai ales când sunt folosite ca sprijin pentru a evita retrăirea durerii şi traumei din copilărie. Un grup de sprijin sau un terapeut te poate ajuta să înveţi instrumentele necesare pentru a învinge obiceiurile proaste şi a le înlocui cu unele bune.
„Vindecarea nu este un drum drept, dar cu sprijinul potrivit şi angajamentul tău faţă de proces, poţi reconstrui o viaţă sănătoasă şi împlinită. Te încurajez să continui să cauţi ajutor şi să îţi acorzi timpul necesar pentru a te vindeca. Ai încredere în proces şi în capacitatea ta de a te recupera şi de a trăi o viaţă mai bună”, concluzionează Eugen Popa.
