Suferinzii de migrenă, o boală care le influenţează dramatic viaţa, pot spera la noi terapii mai eficiente în următorii 3-5 ani.
Un adult din cinci este afectat de migrenă, boală considerată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) drept una dintre cele douăzeci de maladii cele mai invalidante din punct de vedere social. Cu 17% — 20% dintre adulţi şi 10% dintre copii afectaţi, migrena nu este, cu siguranţă, o afecţiune ''de rang de inferior'', spune dr Anne Donnet, de la Spitalul Universitar din Marsilia, citată de Le Figaro.
Această boală implică un cost direct pentru sănătate, estimat în urmă cu câţiva ani la 3 miliarde de euro pe an în Franţa, precum şi un cost indirect (legat de productivitate) de ordinul a 15-20 de milioane de zile de muncă pierdute. Şi acestea nu sunt singurele consecinţe negative ale acestei suferinţe. Potrivit unor date anglo-saxone, persoanele afectate sunt condiţionate de crizele de migrenă să facă anumite alegeri în ceea ce priveşte cariera, putând merge până la refuzul de a urma anumite filiere de studii dorite sau de a accepta promovări. Nu este o coincidenţă că OMS a clasat migrena printre cele douăzeci de maladii cele mai invalidante social, adaugă dr. Michel Lanteri-Minet, de la Spitalul Universitar din Nisa. Pentru toate aceste motive, specialiştii în migrenă se luptă de ani pentru a face cunoscut mesajul că migrena poate fi foarte invalidantă şi că nu toate persoanele care au migrene sunt diagnosticate şi, prin urmare, corect tratate. Cu toate acestea, situaţia s-a îmbunătăţit pentru unii graţie unei largi difuzări a informaţiilor (copiii şi adolescenţii sunt cel mai mult luaţi în serios). "Familiile au înţeles că migrena este o boală genetică, astfel încât copiii ar putea fi afectaţi la orice vârstă. Mai mult decât atât, vărsăturile ciclice la copii sunt în prezent considerate un echivalent al migrenei", dă ca exemplu dr. Dominique Valade, fost şef al Centrului de primiri urgenţe pentru cefalee al spitalului Lariboisiere. Deşi s-au făcut progrese în direcţia informării, nu este încă totul realizat pe partea de gestionare medicală. "În mod ideal, toţi suferinzii de migrenă ar trebui să discute cu medicul lor curant (palierul 1), care îi trimite la neurolog în caz de migrenă neobişnuită sau de rezistentă la tratament obişnuit (palierul 2). Palierul 3 ar trebui să fie rezervat pentru cazurile cele mai severe. Din păcate, adesea se aşteaptă luni de zile pentru o programare", deplânge dr. Donnet.
Potrivit The British Medical Journal, mulţi oameni suferinzi de migrenă apelează la departamentele de urgenţe (aproape 2% din consultaţii sunt acordate pentru astfel de cazuri), în cadrul cărora, însă, faptul că s-au prezentat ''doar pentru o durere de cap" riscă să nu le asigure o primire prea ''călduroasă". În orice caz, la jumătate din pacienţi, durerea migrenoasă persistă sau revine în decurs de 24 de ore de la externarea din departamentul de urgenţe, indiferent de tratament. Migrena cronică, definită ca migrenă fără aură, apare mai mult 15 zile pe lună, vreme de cel puţin şase luni. Destul de des, diagnosticul este simplu. "În cazul a peste cinci crize migrenoase tipice (pe lună), este inutil să se facă examene (CT sau RMN): interogatoriul este suficient. Prea mulţi bani sunt irosiţi pe teste inutile, ar fi mai inteligent să fie utilizaţi pentru a achiziţiona medicamentele inovatoare", spune Dr. Valade, citat de Le Figaro.
Terapie prin stimularea electrică a nervului vag
"În prezent este în curs de dezvoltare o tehnică non-medicamentoasă (neuromodulaţie): stimularea electrică (non-invazivă) a nervului vag în momentul crizei, cu ajutorul unui mic aparat amplasat pe ochi. De asemenea, o altă linie de cercetare destul de avansată se bazează pe anticorpii anti-CGRP (Calcitonin Gene-Related Polipeptide, peptide asociate cu gena calcitoninei) care vizează un neurotransmiţător secretat în momentul cefaleei (migrenă, dar şi nevralgie migrenoasă). Din moment ce nu a existat nici un progres în tratamentul de bază al migrenei de foarte mult timp, această nouă terapie ţintită, specifică, în prezent în faza a treia de cercetare (cu speranţa unei puneri pe piaţă în următorii 3 — 5 ani), este într-adevăr plină de speranţă. Ea se prezintă într-o formă injectabilă (o injecţie la fiecare 28 de zile), care asigură o bună aderenţă la tratament a pacienţilor care suferă de migrenă", a declarat dr. Donnet. În plus, nu există unul, ci patru anticorpi dezvoltaţi, care vizează două ţinte diferite (CGRP-ul în sine sau receptorul acestuia), ceea ce dă speranţa de a trata un număr mai mare de suferinzi de migrenă. "Bolnavii vizaţi până acum de aceste teste au fost fie persoane care au 3 până la 14 crize pe lună, fie persoane care au dureri de cap 9 până la 14 zile pe lună sau persoane afectate de o formă cronică (mai mult de 15 zile pe lună timp de peste trei luni). Dar eficienţa a fost bună, inclusiv pentru pacienţii cu forme severe, pentru care aceasta era până acum destul de redusă. Pentru 25% dintre pacienţi, a existat chiar şi un răspuns de 100%, ceea ce este excepţional", afirmă dr. Donnet.
Este, totuşi, prea devreme pentru a declara victoria: rămâne în special de evaluat eficacitatea şi toleranţa pe termen mediu a acestor anticorpi. "Într-adevăr, în urmă cu ceva timp, antagoniştii receptorului CGRP (gepanti), care suscitau multă speranţă, au dovedit o toxicitate hepatică care a afectat grav activitatea pentru dezvoltarea lor, cu toate că cercetările continuă", notează dr. Valade. În cele din urmă, "potrivit unui nou studiu pilot realizat de o echipă de la Harvard pe 50 de pacienţi cu migrenă, asocierea statinei (hipocolesterolemiant) şi a vitaminei D a adus un câştig de opt zile fără migrenă pe lună, ceea ce este, de asemenea, excepţional, dar este necesar ca acest lucru să fie confirmat", conchide dr. Lanteri-Minet.
