În anotimpul cald trebuie să avem cel mai mult grijă de picioarele noastre. Mersul fără ciorapi în încălţăminte decupată - sandale, şlapi sau saboţi - presupune o mai mare expunere a picioarelor. Meritxell Martí, proprietara Farmaciei Meritxell, oferă câteva sfaturi pentru a avea picioare frumoase, inclusiv vara, notează ziarul spaniol Hola.
Călcâi fine
Principala problemă sunt călcâiele şi talpa piciorului, unde pielea piciorului intră în contact direct cu talpa încălţămintei. Pielea devine mai groasă şi se formează straturi de piele aspre, astfel încât pielea din această zonă îşi pierde flexibilitatea, se rupe şi se formează crăpături care pot uneori să sângereze şi să facă dificilă cicatrizarea.
La persoanele obeze, ale căror picioare suportă o greutate în plus, se formează mai uşor astfel de zone aspre mai ales în zona călcâielor şi a tălpilor. Pielea care se îngroaşă este formată din mai multe straturi de celule moarte. Pentru a evita această problemă, ideal este ca pielea din această zonă să fie îngrijită zilnic pentru a evita formarea crăpăturilor inestetice.
Când stratul este foarte gros şi s-au format crăpături, este mai bine să recurgem la o specialistă. Pedichiurista va răzui pielea moartă, eliminând straturile succesive. Rezultatul va fi o piele mai moale, iar crăpăturile vor putea fi tratate asemeni unor mici răni.
Este bine ca tratarea picioarelor crăpate acasă să se facă progresiv, răzuind cu pila sau o piatră abrazivă puţin câte puţin pielea moartă şi apoi hidratând-o. Se poate folosi şi un aparat electric de pedichiură. Dacă intervenţia se va face cu blândeţe şi progresiv în fiecare zi, se va evita crăparea pielii. Este de preferat să se intervină pe o piele umedă, insistă Meritxell Martí.
După ce a fost răzuit surplusul de piele, trebuie aplicată o cremă care să conţină acid salicilic, uree, vaselină şi unt de cacao. Dacă se aplică zilnic, într-o săptămână călcâiele se repară şi se elimină crăpăturile. Dacă aceste crăpături sunt mai adânci şi s-au infectat, este necesar să se folosească o alifie care să conţină antibiotic.
Pentru a vindeca crăpăturile adânci se poate folosi şi un gel cu nitroceluloză, care formează o peliculă protectoare, foarte utilă în cazul persoanelor diabetice sau imunodepresive. Aplicarea oricărei creme sau gel trebuie să se facă pe o piele curată şi uscată. O alternativă sunt şi ciorapii reparatori care conţin straturi de uree, acid salicilic şi citrice. Se poate aplica şi un strat gros de cremă şi încălţa o pereche de ciorapi obişnuiţi pe timpul nopţii pentru a facilita absorbţia.
O altă problemă care apare vara când renunţăm la ciorapi sunt băşicile şi rosăturile. Rosăturile sunt leziunile care seamănă cu nişte arsuri. La început pielea se înroşeşte, devine subţire şi apar băşicile. Cel mai obişnuit lucru este aplicarea plasturelui pentru a proteja pielea în speranţa că se va vindeca. Este obligatorie şi schimbarea încălţămintei care le-a provocat.
Pentru leziuni mai grave, experta spaniolă propune plasturele hidrocoloid care formează o a doua piele protectoare. Pentru aplicare este important ca pielea să fie uscată şi curată, iar plasturele să fie ferit de căldură pentru a se fixa bine pe piele.
Când se formează băşicile este bine să nu se spargă, pentru a proteja pielea şi a nu provoca infecţii. Este de preferat să fie spălate cu apă şi săpun şi să se aplice un pansament cu iod care va ajuta la o uscare mai rapidă. Dacă băşica este mare se poate extrage lichidul din interior cu o seringă, având grijă să nu înlăturăm pielea. Dacă ajunge să se infecteze, zona trebuie curăţată bine cu apă oxigenată şi soluţie salină şi să se aplice o alifie cu antibiotic.
Unul din remediile populare este "să coasem băşica" trecând prin ea un ac cu aţă (sterilizate în prealabil) şi să lăsăm aţa pe tot parcursul nopţii. Lichidul va ieşi treptat din "drenă", iar pielea va rămâne la locul ei grăbind vindecarea.
Problema mirosului
O altă problemă a picioarelor vara este transpiraţia şi mirosul urât. Piciorul are peste 250.000 de glande sudoripare. Transpiraţia ajută însă la menţinerea elasticităţii naturale a pielii, menţinându-o umedă. Totuşi, transpiraţia excesivă devine incomodă. Pielea picioarelor se irită, miroase urât şi poate contracta o ciupercă. Transpiraţia excesivă se numeşte hiperhidroză.
Mirosul urât este provocat de combinaţia de bacterii cu transpiraţia, de aceea piciorul trebuie bine spălat pentru a înlătura bacteriile. Majoritatea bacteriilor se strâng în talpa piciorului şi între degete. Transpiraţia urât mirositoare se numeşte bromhidroză. Mirosul transpiraţiei unei persoane depinde de alimentaţia acesteia, sau de medicamentele pe care le ia. Există alimente care potenţează mirosul transpiraţiei precum usturoiul, sparanghelul, ceapa sau unele mirodenii.
Mirosul neplăcut al picioarelor este înlăturat printr-o igienă zilnică, folosirea săpunului şi aplicarea unui deodorant de picioare care conţine alcool şi dezinfectant. Se pot folosi şi antiperspirante, sau agenţi de reglare a transpiraţie ce conţin praf de aluminiu, clorura hexahidrat de clorură de aluminiu, magneziu sau talc.
Este important să acordăm o atenţie specială pantofilor, mai ales celor închişi. Folosirea fără ciorap a pantofilor sport, de exemplu, poate duce la formarea de bacterii. Este necesar ca astfel de încălţăminte fie menţinută curată, să se aplice în interior pudră de talc pentru uscare şi să fie utilizate tălpile de carbon, dacă nu se folosesc ciorapii.
O altă problemă care poate afecta picioarele vara sunt ciupercile care apar din cauza umezelii. Sunt foarte contagioase mai ales când mergem desculţi la piscină, băi publice. Micoza piciorului duce la formarea de leziuni sau băşici care supurează.
Ciupercile pot afecta şi unghiile picioarelor şi este important să acţionăm din timp împotriva lor, pentru a nu se extinde la alte unghii şi să ducă la căderea lor. Onicomicoza este o infecţie produsă de ciuperca ce se alimentează cu keratina din unghie. Mai întâi galbenă, unghia devine închisă la culoare, se îngroaşă, crapă şi ulterior se desprinde de pe deget. Tratamentul lor este de lungă durată iar ciuperca se poate extinde şi la celelalte unghii.
Dacă boala este avansată, medicul prescrie şi o medicaţie orală ce trebuie urmată cu stricteţe timp de 12 săptămâni. Ca tratament local se folosesc antifungice sub formă de lac de unghii, care trebuie aplicat zilnic, pilind în prealabil unghia pentru a elimina părţile moarte.
Potrivit expertei Meritxell Martí, dacă picioarele sunt îngrijite zilnic, se evită formarea pielii îngroşate şi apariţia crăpăturilor în zona călcâiului şi a tălpii. Dacă pielea are tendinţa să se îngroaşe, este preferabil să se folosească piatra ponce sau o pilă pe pielea umedă, la duş. Împotriva transpiraţiei se poate folosi un deodorant de picioare sau un dezinfectant.
Ideal ar fi ca după folosirea unei pietre abrazive să se aplice o mască de călcâie sau o cremă grasă. Piciorul poate fi învelit apoi într-o pungă de plastic pentru o mai bună absorbţie. Este necesară şi o vizită periodică la pedichiuristă. Tratamentul poate cuprinde băi cu apă călduţă şi săruri, exfoliere, tăierea, pilirea unghiilor şi aplicarea de uleiuri sau de creme pentru picioare.
