Deşi românii sunt printre primii din Europa la donarea de sânge, din cauza problemelor de legislaţie şi procedură privind modernizarea centrelor de transfuzii, statul îi condamnă la moarte pe românii dependenţi de tratamentul cu imunoglobulină. Pacienţii cu imunodeficienţă primară, în marea lor majoritate copii, pacienţii cu boli autoimune, cei cu boli neurologice degenerative şi cei cu alte boli rare, a căror viaţă depinde de tratamentele cu produse derivate din plasmă umană sunt condamnaţi de Statul Român la un sfârşit prematur, atrage atenţia Asociaţia Română a Pacienţilor cu Imunodeficienţe Primare (ARPID), într-un efort de a mobiliza Statul Român să ia atitudine într-o problemă ce trenează în ţara noastră de 30 de ani.
În România, după colectarea sângelui, în centrele de transfuzii, plasma (una din cele trei componente majore ale sângelui) se foloseşte doar în cazul traumatismelor, astfel că zeci de mii de litri ajung să fie aruncaţi anual, din cauza lipsei spaţiului de depozitare şi a faptului că această materie nu este controlată conform standardelor europene. În ultimii ani, pacienţii români au suferit sau chiar au murit din cauza lipsei de imunoglobulină umană, un medicament derivat din plasmă umană, informează Asociaţia Română a Pacienţilor cu Imunodeficienţe Primare (ARPID), într-un comunicat remis presei medicale şi generaliste.
În România lipsesc investiţiile în infrastructură, astfel încât plasma să fie colectată corespunzător. Statul român nu a fost capabil, în ultimii 30 de ani, să organizeze sistemul naţional de transfuzii, astfel încât să reuşească să colecteze plasma umană pentru producţia de medicamente, este şi concluzia ultimului Audit asupra Sistemului Naţional de Transfuzii din România, realizat de experţii Comisiei Europene în 2017. Pe de altă parte, în Uniunea Europeană se colectează în medie 22 litri de plasmă la fiecare 1000 de locuitori.
ARPID solicită soluţii rapide pentru rezolvarea situaţiei prin urgentarea măsurilor necesare pentru a se putea recolta plasmă şi în România, evitându-se astfel, totodată, şi declanşarea unei noi crize a imunoglobulinelor. „Trăim sub ameninţarea că de la 1 ianuarie 2020, acestemedicamente vor lipsi iarăşi, în cazul în care taxa clawback va fi din nou aplicată, aceasta fiind suspendată doar pentru doi ani (adică pînă la 31 decembrie 2019)”, atrage atenţia organizaţia.
„Situaţia politică actuală este într-o continuă schimbare. Vin Guverne, pleacă Guverne, dar pacienţii rămân cu bolile şi cu imposibilitatea unui tratament sigur în ţara noastră. Ştim că viaţa politică suscită un interes enorm în aceste zile, dar pentru noi problemele pe care le ridicăm înseamnă chiar viaţa însăşi! Aveţi în faţă două realităţi: una în care oamenii se bat pentru putere şi alta în care alţi oameni se bat pentru viaţa lor. Sperăm să intram şi noi pe agenda celor dintâi. Nu le cerem mare lucru: doar atenţie şi curajul de a lua decizii în favoarea pacienţilor”, declară Otilia Stanga, vicepreşedinte ARPID.
Paradoxurile din România
Problema fundamentala este că nivelul redus de procesare a sângelui şi plasmei este strict legat de proasta organizare a sistemului de transfuzii, ceea ce a dus la criza de sânge din România. De fapt, conform datelor centralizate de organizatia European Blood Alliance, România colecteaza mai mult sânge decât Marea Britanie, Germania şi Portugalia, ţări unde nu este criză de sânge! Concluzia? România nu are capacitatea şi infrastructura de procesare, deci nu administrează eficient aceasta resursa. Cu o strategie coerentă, Romania ar putea fi mai performantă în acest domeniu decât alte ţări europene.
Cum ar trebui să se facă donarea de plasmă
În trecut, terapeutică transfuzionala se bază, în mare parte, pe utilizarea sângelui total, astăzi, utilizarea acestuia este din ce în ce mai limitată pentru că tendinţa în terapeutică modernă este de a utiliza produsul sanguin labil specific (constituenţii terapeutici ai sângelui) - indicat clinic. Astfel, după colectarea sângelui, în centrele de transfuzii, cele trei componente majore - trombocitele, plasmă şi celulele roşii din sânge - sunt separate, astfel încât acestea să poată fi transfuzate la mai mulţi pacienţii cu nevoi diferite.
Afereza
În cazul plasmei, există şi altă formă de donare, numită "afereză", care utilizează o tehnică mai specializată: cu ajutorul unui separator de celule, diversele componente sanguine sunt sortate. Doar componenţa necesară este colectată, iar celelalte componente sanguine sunt restituite donatorului. Prelevarea se face într-un sistem autorizat, închis, steril şi apirogen, care nu există deocamdată în România. De asemenea, trusele pentru recoltare sunt sterile şi de unică folosinţă.
Plasmafereza - tehnica recoltării plasmei
Această tehnică permite obţinerea unor cantităţi mari de plasmă fără anemierea donatorului, pentru că ceilalţi constituenţi celulari sanguini sunt reinjectati donatorului. Procedura se desfăşoară sub supravegherea medicului specialist, în toate ţările din Uniunea Europeană şi nu numai.
