Papaya, numit de Cristofor Columb "fructul îngerilor", este cunoscut în special pentru aroma sa dulce, dar şi pentru efectele benefice în tratarea mai multor boli, confirmate de cercetările ştiinţifice.
Menţionat pentru prima data, în anul 1526, de către cronicarul spaniol Oviedo, papaya (Carica papaya) este fruct exotic al plantei din familia Caricaceae, genul Carica, nativă în sudul Mexicului, America Centrală şi nordul Americii de Sud. Este cultivată, în prezent, în majoritatea regiunilor tropicale şi subtropicale.
Este o plantă mare care în primul an de creştere ajunge până la trei metri, apoi trunchiul drept şi înalt poate atinge şi zece metri, prevăzut cu frunzele mari de 50-70 cm în diametru, cu 7 loburi palmate aranjate în spirală limitate la vârful trunchiului, potrivit site-ului ntbg.org. Florile sunt produse pe axele frunzelor, maturându-se în fructe lungi de 15-45 cm şi late de 10-30 cm în diametru. Fructele, având forma de pară mare sunt coapte când sunt moi şi devin galben-portocalii, având pulpa roz-oranj, cu o consistenţă untoasă, cărnoasă, suculentă şi cu multe seminţe de culoare neagră la mijloc.
Planta are viaţă scurtă, se obţine din seminţe şi creşte foarte repede. Sunt peste 40 de varietăţi în lume.
Fructul are o mare cantitate vitamina A, E, acid folic, potasiu, cupru, zinc, fibre. O porţie de fruct poate asigura 150% din porţia zilnică necesară de vitamina C, 2% din necesarul de fier din organism şi 4% din cel de calciu.
Planta este bogată în papaină (mai ales în fructul necopt, la baza frunzelor, dar şi alte părţi), o enzimă recomandată în afecţiunile de stomac şi comercializată sub formă de tablete. Papaina este folosită, de mii de ani în America de Sud şi la frăgezirea cărnurilor şi a altor produse.
Fructul se consumă ca desert, la fel ca pepenele galben, fiind deosebit de dulce când este copt. Se adaugă în sucurile de fructe, datorită gustului său plăcut dar şi în salate şi salsa. Seminţele negre sunt comestibile şi au un gust iute. Uneori, sunt măcinate şi înlocuiesc piperul negru. Papaya necoaptă este folosită în unele zone ale lumii ca un substitut de legume, dar nu este recomandat ca produs alimentar atunci când este verde, dacă nu este fiert.
Papaya a fost utilizat pe scară largă în medicina populară ca remediu pentru: bătături, cancere, tumori, sifilis, infecţii tropicale, hemoroizi, reumatism, psoriazis, indigestie, dar şi pentru a elimina viermii intestinali, ca laxativ uşor, sa pentru a stimula lactaţia, potrivit www.drugs.com. În unele ţări în curs de dezvoltare, utilizarea tradiţională a fructului papaya este considerată o alternativă la tratamentele standard pentru o serie de boli.
În ultimii 50 de ani s-a experimentat un extract din frunze împotriva febrei dengue şi a muşcăturii ţânţarului purtător. Cu această boală virală, specifică regiunilor tropicale şi sub-tropicale, se estimează, că în fiecare an, sunt infestate între 50 şi 100 de milioane de persoane şi sunt înregistrate aproximativ 500 000 de cazuri.
Unul dintre punctele forte ale acestui fruct este cantitatea mare de Vitamina C, benefică în lupta împotriva infecţiilor şi vitamina A, foarte importantă pentru o piele sănătoasă. Alte elemente nutritive din papaya, precum acidul folic, fibrele, potasiul, vitaminele esenţiale B ajută la controlul ritmului cardiac şi al tensiunii arteriale.
Papaya este un remediu natural pentru multe boli, inclusiv ateroscleroza, boli de inimă şi artrită reumatoidă, ajută la menţine sistemul imunitar sănătos.
Prin conţinutul de beta-caroten studiile au dovedit că ajută la protejarea împotriva cancerului pulmonar şi au proprietăţi antioxidante puternice.
Fructul conţine şi peste 200 de aminoacizi şi mai multe enzime care au un efect anti-inflamator asupra stomacului, inclusiv în edem şi febră, ce se poate dezvolta postoperator. Ajută la digestia mai rapidă a proteinelor, ceea ce descurajează refluxul acid şi şi-a demonstrat eficacitatea în tratarea ulcerelor şi chiar ameliorarea sindromului de colon iritabil.
Din papaină se obţine un fel de gel care ajuta în cazul înţepăturilor de meduze şi de albine, tăieturilor, arsurilor. Din extractul de papaină s-a obţinut şi o injecţie care se pare că dă rezultate bune în cazul discopatiei (ajută la refacerea cartilagiilor). Extractul de papaină se foloseşte în cantităţi mici la curăţirea lentilelor de contact.
În urma studiilor efectuate, asupra unui preparat realizat din papaya fermentat s-a constat că acesta are proprietăţi de vindecare a rănilor şi mai mult, cercetătorii au ajuns la concluzia că ar fi deosebit de benefic pentru pacienţii cu diabet zaharat. Un alt studiu a demonstrat că are proprietăţi antibacteriene fiind benefic în vindecarea plăgilor.
Seminţele de papaya au fost folosite în medicina populară pentru tratarea infecţiilor parazitare şi pecingine (o infecţie fungică a pielii).
Un papaya copt şi bun de mâncat are coaja de o culoare galben-portocalie, iar la atingere este puţin moale. Poate fi grăbit procesul de coacere, punând papaya într-o pungă de hârtie împreună cu o banană coaptă. Nu se păstrează în frigider pentru că i se întrerupe procesul de coacere.
