Irisul, partea colorată a ochiului despre care se credea că rămâne neschimbată de-a lungul vieţii, fapt pe care se baza tehnologia de scanare a irisului pentru identificarea unei persoane, se modifică de fapt cu fiecare an care trece, conform unui nou studiu, transmite LiveScience.com.
Kevin Bowyer, un cercetător de la Universitatea Notre Dame care a coordonat acest studiu, susţine că în aceste condiţii viitorul tehnologiei de identificare a persoanelor pe baza irisului devine incert. În India, spre exemplu, autorităţile au hotărât instalarea unui sistem de identificare a celor 1,2 miliarde de locuitori pe baza amprentelor digitale şi a scanărilor de iris.
"Există opinia generală că irisul nu se modifică, dar nimeni nu a examinat suficient această ipoteză", susţine şi Bojan Cukic, director al Centrului pentru Cercetări în domeniul Tehnologiei de Identificare. "Este unul dintre acele adevăruri general acceptate, pe care nu le verifică nimeni. Cred că cercetătorii de la Notre Dame fac o treabă excelentă pentru că verifică validitatea acestei ipoteze", a mai adăugat el.
În perioada 2008 - 2011, Bowyer şi Samuel Fenker, un coleg de la Universitatea Notre Dame, au scanat irisul studenţilor care s-au oferit voluntar, folosind un aparat de ultimă generaţie LG 4000. Ei au urmărit astfel evoluţia irisului a 32 de studenţi, pe o perioadă de trei ani.
Ei au descoperit că după trecerea unui an aparatul nu mai reuşea să recunoască aceaşi persoană după iris, într-un număr crescut de cazuri. După trei ani, nivelul de eroare al aparatului a ajuns la 150%. Cei doi cercetători au ajuns la concluzia că o scanare a irisului pe viaţă nu este suficientă pentru identificarea unei persoane. Aceste scanări, din motive de securitate, ar trebui repetate cu o frecvenţă de cel puţin o dată pe an.
Bowyer şi Fenker au prezentat rezultatele studiului lor în cadrul unui atelier de biometrică organizat de Institute of Electrical and Electronics Engineers Computer Society, desfăşurat în Providence, Rhode Island (SUA).
Kevin Bowyer, un cercetător de la Universitatea Notre Dame care a coordonat acest studiu, susţine că în aceste condiţii viitorul tehnologiei de identificare a persoanelor pe baza irisului devine incert. În India, spre exemplu, autorităţile au hotărât instalarea unui sistem de identificare a celor 1,2 miliarde de locuitori pe baza amprentelor digitale şi a scanărilor de iris.
"Există opinia generală că irisul nu se modifică, dar nimeni nu a examinat suficient această ipoteză", susţine şi Bojan Cukic, director al Centrului pentru Cercetări în domeniul Tehnologiei de Identificare. "Este unul dintre acele adevăruri general acceptate, pe care nu le verifică nimeni. Cred că cercetătorii de la Notre Dame fac o treabă excelentă pentru că verifică validitatea acestei ipoteze", a mai adăugat el.
În perioada 2008 - 2011, Bowyer şi Samuel Fenker, un coleg de la Universitatea Notre Dame, au scanat irisul studenţilor care s-au oferit voluntar, folosind un aparat de ultimă generaţie LG 4000. Ei au urmărit astfel evoluţia irisului a 32 de studenţi, pe o perioadă de trei ani.
Ei au descoperit că după trecerea unui an aparatul nu mai reuşea să recunoască aceaşi persoană după iris, într-un număr crescut de cazuri. După trei ani, nivelul de eroare al aparatului a ajuns la 150%. Cei doi cercetători au ajuns la concluzia că o scanare a irisului pe viaţă nu este suficientă pentru identificarea unei persoane. Aceste scanări, din motive de securitate, ar trebui repetate cu o frecvenţă de cel puţin o dată pe an.
Bowyer şi Fenker au prezentat rezultatele studiului lor în cadrul unui atelier de biometrică organizat de Institute of Electrical and Electronics Engineers Computer Society, desfăşurat în Providence, Rhode Island (SUA).
