Adulţii care inhalează fumul de ţigară al altora au un risc crescut de apariţie a obezităţii şi a diabetului de tip 2, comparativ cu restul nefumătorilor.
În ciuda faptului că majoritatea fumătorilor sunt mai slabi decât nefumătorii, studii recente au constatat o asociere între fumat şi rata crescută de apariţie a diabetului. Specialiştii au examinat date provenite de la peste 6300 de adulţi care au participat în perioada 2003-2006 la un studiu naţional din Statele Unite (National Health and Nutrition Examination Survey). Cercetarea a presupus compararea nivelurilor sangvine de cotinină, o substanţă ce rezultă din metabolizarea nicotinei şi al cărei nivel în sânge indică gradul de expunere a unei persoane la nicotină.
Din cei peste 6000 de participanţi, 25% erau fumători şi aveau un nivel al cotininei din sânge de 3 nanograme pe mililitru. Nefumătorii au reprezentat 41% din totalul participanţilor şi aveau un nivel al cotininei din sânge sub 0,05%, pe când 34 de procente erau alcătuite din fumători pasivi ce aveau un nivel al cotininei de peste 0,05%.
În studiul s-au urmărit vârsta, sexul, rasa, consumul de alcool şi frecvenţa cu care participanţii practicau activităţi fizice. Astfel s-a concluzionat că, spre deosebire de nefumători, cei care fumau pasiv aveau un nivel ridicat de rezistenţă la insulină, fenomen care contribuie la apariţia diabetului de tip 2. De asemenea, specialiştii au observat că aceşti subiecţi aveau şi un nivel crescut al hemoglobinei A1c, un indicator al diabetului de tip 2. Mai mult, ei aveau un indice de masă mult mai mare decât cel al nefumătorilor. Rata diabetului în rândul fumătorilor pasivi s-a dovedit a fi similară cu cea din rândul fumătorilor activi.
Ciudat este faptul că fumătorii au avut un indice de masă mai mic decât nefumătorii, dar un nivel mai ridicat de hemoglobină A1c. În consecinţă, se pare că asocierea dintre fumatul pasiv şi diabetul de tip doi nu este cauzată de obezitate, spun specialiştii. Cu toate acestea, ei admit că este nevoie de cercetări mai ample pentru a observa dacă fumatul pasiv provoacă apariţia diabetului de tip 2.
În ciuda faptului că majoritatea fumătorilor sunt mai slabi decât nefumătorii, studii recente au constatat o asociere între fumat şi rata crescută de apariţie a diabetului. Specialiştii au examinat date provenite de la peste 6300 de adulţi care au participat în perioada 2003-2006 la un studiu naţional din Statele Unite (National Health and Nutrition Examination Survey). Cercetarea a presupus compararea nivelurilor sangvine de cotinină, o substanţă ce rezultă din metabolizarea nicotinei şi al cărei nivel în sânge indică gradul de expunere a unei persoane la nicotină.
Din cei peste 6000 de participanţi, 25% erau fumători şi aveau un nivel al cotininei din sânge de 3 nanograme pe mililitru. Nefumătorii au reprezentat 41% din totalul participanţilor şi aveau un nivel al cotininei din sânge sub 0,05%, pe când 34 de procente erau alcătuite din fumători pasivi ce aveau un nivel al cotininei de peste 0,05%.
În studiul s-au urmărit vârsta, sexul, rasa, consumul de alcool şi frecvenţa cu care participanţii practicau activităţi fizice. Astfel s-a concluzionat că, spre deosebire de nefumători, cei care fumau pasiv aveau un nivel ridicat de rezistenţă la insulină, fenomen care contribuie la apariţia diabetului de tip 2. De asemenea, specialiştii au observat că aceşti subiecţi aveau şi un nivel crescut al hemoglobinei A1c, un indicator al diabetului de tip 2. Mai mult, ei aveau un indice de masă mult mai mare decât cel al nefumătorilor. Rata diabetului în rândul fumătorilor pasivi s-a dovedit a fi similară cu cea din rândul fumătorilor activi.
Ciudat este faptul că fumătorii au avut un indice de masă mai mic decât nefumătorii, dar un nivel mai ridicat de hemoglobină A1c. În consecinţă, se pare că asocierea dintre fumatul pasiv şi diabetul de tip doi nu este cauzată de obezitate, spun specialiştii. Cu toate acestea, ei admit că este nevoie de cercetări mai ample pentru a observa dacă fumatul pasiv provoacă apariţia diabetului de tip 2.
