Persoanele a căror glicemie se află la capătul superior al „scalei normale” ar putea avea un risc mai ridicat de a suferi de probleme mentale odată cu înaintarea în vârstă, incluzând demenţa şi reducerea volumului creierului, arată un studiu realizat în Australia. Cercetătorii de la Universitatea Naţională Australiană din Canberra spun că studiul ar putea produce o adevărată revoluţie în ceea ce priveşte modul în care este definit diabetul şi în înţelegerea felului în care nivelul glicemiei afectează creierul. Studiul a implicat 249 de persoane, cu vârste cuprinse între 60 şi 64 de ani şi care aveau glicemia în limitele normale, aşa cum sunt acestea definite de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Participanţilor le-au fost scanate creierele la începutul cercetării şi apoi după o perioadă de 4 ani, în medie. Rezultatele au fost corelate cu valorile glicemiei măsurate în sângele recoltat dimineaţa, pe nemâncate, exprimate în mmol/l (milimoli pe litru). Cei care aveau glicemia mai aproape de valoarea maximă normală (6,1 mmol/l) aveau şanse mai mari să sufere de o micşorare a volumului de substanţă nervoasă în hipocamp şi amigdala - două arii cerebrale asociate cu memoria şi capacităţile cognitive - în comparaţie cu cei cu niveluri de glicemie mai mici.
După ce au eliminat contribuţia altor factori, precum vârsta, hipertensiunea, fumatul, consumul de alcool, cercetătorii au ajuns la concluzia că glicemia apropiată de valoarea maximă considerată normală astăzi contribuie la micşorarea creierului în proporţie de 6-10%.
Nicolas Cherbuin, unul dintre autorii studiului, afirmă că mai multe alte studii au găsit corelaţii între diabet, pe de o parte, şi micşorarea creierului şi demenţă, pe de altă parte, dar că nu se ştia dacă o glicemie aflată aproape de valoarea maximă socotită normală poate avea asupra creierului acelaşi efect. O valoare a glicemiei de 10.0 mmol/l (180 mg/dL) sau mai mare este criteriul pentru punerea diagnosticului de diabet, în vreme ce starea caracterizată prin valori de 6.1 mmol/l (110 mg/dL) este definită drept pre-diabet.
Rezultatele acestui nou studiu, adaugă Nicolas Cherbuin, "sugerează că şi în cazul persoanelor care nu au diabet, un nivel crescut al glicemiei poate avea totuşi impact asupra creierului. Sunt necesare cercetări mai aprofundate, dar aceste descoperiri ne-ar putea determina să reevaluăm conceptul de glicemie normală şi definiţia diabetului."
