26 NOIEMBRIE 2024 - Monitorul de Galați - Ediție regională de sud-est Galați Brăila Buzău Constanța Tulcea Vrancea
Modifică setările cookie-urilor
Monitorul de Galati iOS App Monitorul de Galati Android Google Play App
Cum să scapi de ţipat, urlat sau strigăt
Cum să scapi de ţipat, urlat sau strigăt

Cel care poate scăpa de această artificială activitate de a exprima verbal un strigăt sau ţipat către altcineva are enorme posibilităţi pe scara evoluţiei. În opinia psihologului Alexandru Pleşea omul este îndopat de mic cu momente din viaţa altora în care aceştia au ţipat, iar copii au înţeles că acest mod de relaţionare poate rezolva orice situaţie. “A ţipa sau a urla este o neatenţie la propriul sine, este o manifestare aruncată în jur din dorinţă de control. Tăcerea este adevăratul scop pentru cel care strigă, liniştea completează momentul şi duce sau vine din înţelegere şi auto-observare. Exprimarea strigătului, când nu eşti în pădure, pe lângă faptul că produce zgomote perturbante, furnizează anumite vibraţii pe care cei mai emoţionali le absorb instantaneu. A scăpa de ţipăt este în primul rând o dorinţă de dezvăţare a acestui mecanism. A învăţa să-ţi asculţi vocea, a fost o virtute pentru preoţi în biserică, pentru yoghini în ashram şi pentru călugări în peşterile sau mănăstirile de meditaţie”, explică psihologul.
În acelaşi timp, specialistul consideră că ascultarea propriei voci este primul pas pentru auto-observaţie, iar cel care nu o stăpâneşte are incapacitatea de se opri din ţipat. Totodată, vorbitul din inimă este al doilea pas pe care virtuosul spre tăcere şi-l poate însuşi. Acesta ţine de concentrare pe locul de unde pleacă comunicarea. Mecanica actuală vine din mintea formativă şi asociativă, din vorbele şi atitudinile la cum răspundem în jur. “Cel ce doreşte această virtute poate obţine vorbitul din inimă prin exerciţiu constant sau prin nuiaua cuiva. Ţipatul ori strigatul au o compoziţie joasă de energie. Vibraţional şi ştinţific, nivelul celular al acelui moment scade, aducând cu el dispoziţii fizice nefaste ale emiţătorului şi receptorului. Cel ce a tăcut măcar o zi în viaţa lui, sub diferite circumstanţe, are în desagă unealta cu care poate opri strigătul. Un simplu exerciţiu, pe care oricine îl poate face, este de a tăcea 2 ore în fiecare săptămână. De a evita vorbirea virtuală, reală şi orice alt mijloc tehnologic. După cele 2 ore va descoperi că-şi aude vocea sau că şi-o poate controla sau decide cuvintele”, conchide psihologul.


Articole înrudite