Oamenii de ştiinţă au reconstruit căile evolutive timpurii ale COVID-19 pe măsură ce infecţia s-a răspândit din oraşul chinez Wuhan în Europa şi America de Nord. Cercetătorii au mapat unele dintre cazurile iniţiale de răspândire a coronavirusului la oameni şi au descoperit că există variante ale virusului în toată lumea, relatează Press Association, citat de Agerpres.
Analizând primele 160 de genomuri complete ale virusului secvenţiate ulterior de la pacienţi umani, oamenii de ştiinţă au descoperit că varianta cea mai apropiată de cea descoperită la lilieci a fost identificată în special la pacienţi din SUA şi Australia, nu în Wuhan.
Potrivit doctorului Peter Forster de la Universitatea din Cambridge, genetician şi autor principal al studiului, "există prea multe mutaţii rapide pentru a putea urmări în mod ordonat un arbore genealogic al COVID-19. Am folosit un algoritm pentru a vizualiza în mod simultan toţi arborii plauzibili. Aceste tehnici sunt cunoscute îndeosebi pentru maparea mişcărilor populaţiilor umane străvechi prin ADN". "Este poate prima dată când aceasta au fost folosite pentru a urmări rutele de infectare ale unui coronavirus ca în cazul COVID-19", a asigurat el.
Echipa a utilizat date din eşantioane prelevate din întreaga lume în perioada 24 decembrie 2019 şi 4 martie 2020. Cercetătorii au identificat trei variante de COVID-19, distincte, dar strâns apropiate, pe care le-au numit A, B şi C. Ei au descoperit că tipul de coronavirus cel mai apropiat de cel descoperit la lilieci - tipul A, genomul original al virusului uman - era prezent la Wuhan, însă nu era varianta virusului predominantă în acest oraş.
Versiuni ale tipului A care au suferit mutaţii au fost observate la americani despre care s-a raportat că au trăit în Wuhan şi un număr mare de cazuri de virus de tip A a fost identificat la pacienţi din SUA şi Australia.
Principalul tip de virus din Wuhan era B, predominant şi la pacienţii din estul Asiei. Însă, acesta nu a călătorit mult dincolo de regiune, fără mutaţii ulterioare.
Cercetătorii susţin că varianta C este principalul tip întâlnit în Europa, identificat la primii pacienţi din Franţa, Italia, Suedia şi Marea Britanie. Acesta este absent din eşantionul studiat în China continentală, dar a fost observat în Singapore, Hong Kong şi Coreea de Sud.
Analiza sugerează, de asemenea, că una dintre primele introduceri ale virusului în Italia a venit prin prima infecţie documentată din Germania, la 27 ianuarie, şi că o altă rută de infectare timpurie din Italia a fost asociată cu "un grup din Singapore".
Oamenii de ştiinţă susţin că metodele lor ar putea fi aplicate la cea mai recentă secvenţiere a genomului coronavirusului pentru a ajuta la prezicerea viitoarelor puncte fierbinţi la nivel mondial de transmitere şi creştere a numărului de infecţii.
Varianta A, cea mai apropiată de virusul găsit atât la lilieci cât şi la pangolini, este descrisă de cercetători drept rădăcina epidemiei. Tipul B este derivat din varianta A, cele două fiind separate de două mutaţii. Varianta C este o "fiică" a tipului B, sugerează studiul.
Metodele filogenetice utilizate de cercetători - care analizează relaţiile evolutive între entităţi biologice - au permis vizualizarea a sute de arbori evolutivi, simultan, într-un singur grafic simplu. Rezultatele studiului au fost publicate în jurnalul ştiinţific Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).
