Regimurile alimentare sărace în grăsimi nu reduc riscul bolilor de inimă şi nici nu ne ajută să trăim mai mult; nu grăsimile, ci zahărul şi alţi carbohidraţi sunt adevăraţii inamici ai sănătăţii noastre, spune un reputat specialist în boli cardiovasculare.
Recomandările actuale privind alimentaţia sănătoasă sunt bazate pe date eronate din anii 1950, care au „demonizat” grăsimile saturate şi au pus în pericol sănătatea publică, spune James DiNicolantonio, cercetător în domeniul sănătăţii cardiovasculare, din New York. „Pentru a convinge lumea că am greşit, avem nevoie de o campanie de sănătate publică la fel de intensă ca şi cele din anii 1970 şi 1980 care au demonizat grăsimile saturate,” afirmă el. Într-un articol publicat în jurnalul Open Heart, el adaugă: „Nu există nicio dovadă concludentă că o alimentaţie săracă în grăsimi ar avea vreun efect pozitiv asupra sănătăţii. La drept vorbind, literatura de specialitate arată că reducerea aportului de grăsimi nu are niciun efect (bun sau rău).” Contrar opiniilor medicale larg vehiculate, dr. DiNicolantonio afirmă: „Teama oamenilor că grăsimile saturate măresc nivelul de colesterol este complet nefondată.”
Specialiştii au crezut că dietele sărace în grăsimi ar duce la scăderea incidenţei obezităţii şi diabetului – dar, de fapt, e tocmai invers, spune James DiNicolantonio. Dovezile arată că o dietă cu conţinut mic de carbohidraţi – nu una săracă în grăsimi – îmbunăţeşte nivelul colesterolului. Totuşi, expertul consideră că alimentele procesate – precum mezelurile – ar trebui în continuare evitate.
Suedia a fost prima ţară occidentală care a emis recomandări alimentare ce respingeau mitul conţinutului scăzut de grăsimi, promovând în schimb dietele cu conţinut redus de carbohidraţi şi conţinut mai mare de grăsime.
„Studiind datele”, spune dr. DiNicolantonio, „e uşor de înţeles că epidemia globală de ateroscleroză, boli cardiace, diabet, obezitate şi sindrom metabolic este determinată de o alimentaţie bogată în zahăr şi alţi carbohidraţi, nu în grăsimi – o revelaţie pe care abia începem să o acceptăm.” Cea mai bună dietă pentru ameliorarea şi menţinerea sănătăţii inimii este una săracă în carbohidraţi rafinaţi, zahăr şi alimente procesate, spune el.
Totuşi, nu toţi specialiştii în domeniu sunt de acord cu ideile specialistului american. Prof. Tom Sanders, director al secţiei de diabet şi ştiinţe ale nutriţiei la King’s College London, consideră că dr. DiNicolantonio nu a ţinut seama de dovezile ştiinţifice în mod echilibrat. „Reorientarea recomandărilor alimentare, prin punerea accentului pe zahăr, dar fără a atrage atenţia şi asupra modificării şi reducerii consumului de grăsimi, nu este de niciun ajutor”, spune el.
„Rămân înţelepte sfaturile de a evita produsele din carne cu multă grăsime, de a opta pentru produse lactate cu conţinut redus de grăsimi, de a micşora aportul de prăjituri, biscuiţi şi budinci, care adesea sunt bogate atât în grăsimi saturate, cât şi în zahăr, şi de a prefera alimente ce conţin grăsimi nesaturate, precum nuci şi alune, peşte şi uleiuri vegetale. Cei care nu reuşesc să tragă învăţăminte din lecţiile trecutului vor repeta, probabil, greşelile predecesorilor lor”, conchide prof. Sanders.
„O problemă pe care nu o mai putem ignora”
Din ce în ce mai multe voci susţin că zahărul ar trebui să urmeze calea tutunului, un alt drog ce provoacă numeroase afecţiuni şi decese.
Primele reacţii au început deja să apară în Occident: Michael Bloomberg, primarul New York-ului, a interzis vânzarea băuturilor dulci în pahare mai mari de jumătate de litru în restaurante, cinematografe, pe stadioane şi în teatrele din oraşul american. Oficialii newyorkezi afirmă că măsura este necesară în scopul reducerii ratei obezităţii în rândul populaţiei oraşului. În New York, mai bine de jumătate din adulţi sunt supraponderali sau obezi.
Şi peste Oceanul Atlantic, în Marea Britanie, politicienii iau în calcul limitarea conţinutului de zahăr din alimente. Partidul Laburist a solicitat guvernului britanic să introducă limite legale maxime pentru zahărul din alimente, mai ales în cazul produselor destinate copiilor. Reprezentanţii partidului au oferit ca exemplu cerealele pentru copii, în cazul cărora vor să limiteze zahărul la maximum 30% din totalul conţinutului. Andy Burnham, deţinătorul portofoliului sănătăţii în „cabinetul din umbră”, afirmă că ţintele voluntare asumate de industria alimentară nu funcţionează, problema obezităţii agravându-se. „Este o problemă pe care nu o mai putem ignora. Sistemul nostru de sănătate va avea probleme uriaşe în viitor. De multe ori oamenii nu-şi dau seama de conţinutul de grăsime, sare şi zahăr al acestor produse, chiar şi atunci când vor să facă alegeri mai sănătoase. Industria alimentară trebuie să dea dovadă de mai multă responsabilitate. Această problemă nu o să dispară doar prin dorinţe. Dacă voinţa fiecăruia nu e suficientă, luăm în calcul elaborarea unor legi. Suntem hotărâţi să rezolvăm această problemă”, a concluzionat politicianul britanic.
Jeremy Hunt, ministrul sănătăţii, a declarat la rândul său că ia în calcul elaborarea unor legi pentru a combate flagelul obezităţii, însă a spus că va oferi mai întâi producătorilor şi supermarketurilor şansa de a se autoreglementa înainte de a recurge la această soluţie.
Franţa a introdus deja o taxă pe băuturile îndulcite în 2012, iar în urma acestei decizii Coca-Cola a renunţat la o investiţie în Hexagon. Autorităţile franceze se aşteaptă la venituri anuale de 120 de milioane de euro datorate acestei taxe, motiv pentru care şi Irlanda studiază posibilitatea de a taxa băuturile răcoritoare.
Endocrinologul Robert Lustig crede că educarea publicului în privinţa riscurilor asociate consumului de zahărul nu este suficientă pentru a combate daunele provocate de această substanţă. „Educaţia nu a fost suficientă în cazul niciunei substanţe care provoacă dependenţă”, explică Lustig. Pe lângă faptul că fructoza din zahăr este transformată în grăsime în corp, oamenii de ştiinţă au descoperit că aceasta suprimă acţiunea unui hormon important din corp - leptina. „Leptina pleacă de la celulele adipoase la creier şi comunică faptul că am mâncat destul, că nu mai vrem să mai mâncăm”, explică Lustig. Atunci când ficatul este supraîncărcat cu zahăr, explică specialistul, leptina nu mai funcţionează, iar corpul nu mai ştie când este sătul. „Creierul tău crede că eşti înfometat, pornind astfel un ciclu vicios al consumului, bolii şi dependenţei. Acest lucru explică epidemia de obezitate din jurul lumii”, spune Lustig. De aceea, afirmă specialistul, nu rezolvăm problema obezităţii dacă ne propunem doar să consumăm mai puţine calorii. Pentru a combate acest flagel este necesară reglementarea alimentelor prin limitarea cantităţii de zahăr folosite.
Pe măsură ce publicul larg devine mai informat cu privire la riscurile asociate zahărului, iar costurile asociate bolilor provocate de această substanţă vor afecta bugetele a tot mai multe ţări, există posibilitatea ca, în viitor, recomandările doctorului Lustig să fie aplicate de autorităţile din întreaga lume. Astfel, dacă astăzi pachetele de ţigări prezintă bolnavi de cancer pulmonar şi de alte afecţiuni, este foarte posibil ca şi pe cutiile de băuturi îndulcite să se regăsească la un moment dat avertismentul autorităţilor, alături de imagini grăitoare.
