Ca medicament, cea mai importantă parte a cartofului este coaja. Reprezintă a 4-a sursă alimentară din lume, după grâu, orez şi porumb, alimentaţia secolului al XXI-lea fiind aproape de neconceput fără această legumă.
Cartoful (Solanum tuberosum) este atât denumirea plantei din familia solanaceelor, cât şi a tuberculilor care sunt comestibili. Din punct de vedere alimentar, cea mai importantă parte a tuberculului este miezul, care are culori de la alb la galben spre portocaliu, este foarte bogat în amidon şi conţine apă, oligoelemente (potasiu, magneziu, calciu) şi vitamina C. Există sute de varietăţi cultivate în toată lumea şi în funcţie de conţinutul de amidon, unele soiuri sunt folosite cu precădere la piureuri, iar altele pentru alte feluri de mâncare.
Se numără printre primele plante de cultură apărute pe globul pământesc. Studiile arheologice au dovedit că populaţiile din America de Sud cultivau şi consumau cartofii în urmă cu şapte mii de ani. În Munţii Anzi, cartoful se cultivă la 4000 m înălţime. În Europa, cartofii au fost aduşi de către conchistadorii spanioli, în plin Ev Mediu, şi de atunci ei au cucerit practic întreg continentul, cultura lor extinzându-se în toată lumea. Europa de Est rămâne regiunea unde se cultivă cele mai mari cantităţi pe cap de locuitor, iar China şi India sunt ţările ce cultivă cele mai mari cantităţi.
Cartofii au o "faţă" mai puţin cunoscută, pe care oamenii de ştiinţă au descoperit-o abia în ultimele decenii, de când sunt studiaţi nu ca alimente, ci ca medicament. 77% din compoziţia cartofului este apă, restul vitamine, ca B1, B2, B3 şi B6. Cartofii conţin o cantitate de vitamina C de patru ori mai mare decât merele sau perele, dar şi fier, potasiu şi magneziu.
Din punct de vedere terapeutic, cea mai importantă zonă a cartofului este chiar coaja, adică partea care se aruncă. Ea are culori de la brun până la roşu, galben sau chiar violet închis. Coaja cartofilor conţine pigmenţi (flavonoide) cu acţiune antioxidantă şi antitumorală, vitamine din complexul B, fibre alimentare, compuşi fenolici cu efect de reglaj asupra activităţii cardiace. Geneticianul american Roy Navarre, de la "Agricultural Research Service", un centru de cercetare specializat, între altele, în detectarea principiilor active din plante, a descoperit nu mai puţin de 60 de substanţe terapeutic active în coaja cartofilor.
Ne putem bucura de beneficiile terapeutice ale acestei legume doar dacă o consumăm în anumite moduri.
Tratamentul cu suc de cartofi scade presiunea arterială, previne puseurile de hipertensiune şi are efecte benefice în tratarea gastritei şi a ulcerului gastric. Sucul de cartof se obţine din folosirea cartofului cu tot cu coajă după îndepărtarea pământul, a impurităţilor şi a părţilor înverzite (culoarea verde a cojii indică un nivel ridicat de toxicitate) consumat imediat pentru a evita oxidarea. Se pot folosi în combinaţie suc mere sau de morcov, pentru un gust mai bun.
Decoctul de coji se obţine prin fierberea acestora 10 minute, într-o cană de apă, care apoi se filtrează. Preparatul rezultat se consumă pe stomacul gol, având efecte antireumatice, antitumorale, antiinflamatoare, remineralizante. Cojile rămase după decocţie se aplică, sub formă de cataplasmă caldă, pe articulaţiile afectate de reumatism, pe eczeme, pe rănile care se cicatrizează greu.
Pentru cataplasma cu coji de cartofi se poate folosi şi coaja de culoare verde a cartofilor, care apare de obicei la tuberculii, care au crescut la suprafaţa pământului, şi care folosită extern are efect antiviral, antibacterian, combat ciupercile parazite şi insectele. În alimentaţie, această parte verde a cartofului este foarte toxică conţinând aşa-numiţii glico-alcaloizi, substanţe cu efecte nocive asupra sistemului nervos şi endocrin al omului. Provoacă deranjamente intestinale, voma, dureri abdominale şi de cap, probleme circulatorii sau respiratorii.
Cartofii fierţi în coajă sunt bogaţi în potasiu, în magneziu, păstrează o parte din vitaminele şi din principiile active ale miezului de cartof şi, într-o mai mică măsură, ale cojii. Cercetătorii de la Institutul de studii alimentare din Statele Unite susţin că această formă de preparare termică păstrează cele mai multe calităţi terapeutice ale cartofului, fiind mult mai eficientă faţă de prăjire ori faţă de fierberea după decojirea prealabilă.
Cartofii la cuptor când se scot, se servesc cu iaurt sau chefir, se pune sare şi condimente şi se consumă calzi. Consumul cartofilor cu tot cu coajă nu este o noutate, în multe zone ale Europei ei fiind consumaţi în mod tradiţional în acest fel. Cartofii mâncaţi împreună cu coaja sunt excelenţi pentru slăbit, deoarece coaja este bogată în fibre alimentare, stimulează metabolismul grăsimilor, reglează nivelul colesterolului şi al glicemiei, sunt de folos în insomnii, îmbătrânire prematură, previn boala Alzheimer, accidentele vasculare, degenerescenţă maculară şi cataractă.
Singurele adaosuri admise în regimul alimentar alături de cartofi sunt: salata verde, varza, tomatele, spanacul, castraveţii, ţelina verde, salata de sfeclă roşie, uleiul virgin de măsline.
Cartofii se pot folosi în tratamente externe: afte bucale, arsuri pe piele, înlăturarea petelor pe piele. Vitaminele, substanţele minerale, enzimele şi antioxidanţii din sucul de cartofi au efecte excepţionale asupra pielii îmbătrânite, cu depigmentări, care şi-a pierdut elasticitatea sau strălucirea. În cartofii puternic pigmentaţi, de culoare roşie sau galbenă intensă, există substanţe antioxidante cu o acţiune certă de îmbunătăţire a imunităţii.
Nu conţin grăsimi, nu au sodiu şi au un conţinut scăzut de zahăr: un cartof de mărime medie conţine doar un gram de zahăr.
Majoritatea oamenilor consumă în jur de 140 kg de cartofi pe an. Cu toate acestea, cartoful nu este considerat o legumă cu prea multe valori nutritive. Mult mai importantă pentru sănătate este modalitatea în care aceştia sunt gătiţi. Atunci când sunt preparaţi în mod corect, cartofii reprezintă o sursă relativ ieftină de substanţe hrănitoare esenţiale pentru orice persoană.
