„Berea e doctorie!” De câte ori aţi auzit, spuse cu emfază, vorbele astea? Ca şi titlurile de genul „Berea - aliment şi medicament”, ce apar prin diverse publicaţii, afirmaţia peremptorie - „Hai, dom’le, că berea e un medicament, nu ştii?” - reflectă o convingere adânc înrădăcinată privind virtuţile terapeutice ale băuturii cu pricina, care sunt, pentru unii, scuza perfectă pentru a bea bere cu nemiluita. Cum stă, de fapt, treaba cu însuşirile tămăduitoare ale berii? Să recurgem la rezultatele unor cercetări medicale recente pentru a afla dacă berea e într-adevăr „bună de leac” - şi în ce măsură - sau doar aşa le place unora să creadă.
Ce conţine berea?
Apă, în proporţie de peste 90%; alcool - în general între 4% şi 6%, în funcţie de tip şi marcă; mici cantităţi de maltoză (un glucid provenit din zaharurile din cereale) şi diverse substanţe cu importanţă pentru sănătate, provenite din drojdia de bere: magneziu, seleniu, potasiu, fosfor, crom, vitamine B.
Dacă lăsăm la o parte apa - care are rostul ei în hidratarea organismului - reiese că principalul ingredient activ din bere este, de fapt, alcoolul. Prin urmare, orice evaluări ale efectelor berii asupra sănătăţii trebuie să ţină seama de prezenţa alcoolului. Mai derivă de aici o concluzie de bun-simţ, şi anume că, fie berea cât de bună pentru sănătate, efectele ei, pe termen lung ca şi pe termen scurt, depind de cantitatea consumată: mai mult nu înseamnă obligatoriu mai bun.
Acestea fiind zise există, într-adevăr, numeroase studii care atestă efectele benefice ale unui consum moderat de bere. Ca întotdeauna, nivelul consumului este cheia. Consumul abuziv de alcool aduce cu sine efecte nocive asupra ficatului şi altor organe interne.
Volumul cercetărilor privind efectele berii asupra sănătăţii este surprinzător de mare; o amplă literatură medicală documentează această preocupare. Studiile publicate pe această temă numai în secolul XXI ar umple un tratat gros. Cum în spaţiul restrâns al unui articol nu le putem lua la rând pe toate, iată câteva dintre cele mai recente şi interesante descoperiri legate de bere.
Chiar alcoolul din bere are importanţa lui, deoarece studii recente au arătat că un consum moderat de alcool are un efect protector asupra sănătăţii mentale, de pildă. Un studiu realizat pe mai mult de 11.000 de femei şi ale cărui rezultate au fost publicate în 2005 arată că persoanele care consumau o cantitate moderată de alcool - maximum 15 g alcool pe zi - erau în formă mai bună din punct de vedere cognitiv decât cele care nu beau deloc.
Cea de-a doua sursă de binefaceri din bere ar fi drojdia de bere, care conţine cantităţi mari de substanţe nutritive, benefice. O parte din aceste substanţe rezistă în procesul fabricării şi se regăsesc în produsul finit - berea -, chiar dacă unele studii mai vechi susţin că filtrarea reduce conţinutul de asemenea substanţe.
Ce mai există în bere? Hamei. Bun şi acesta; iată, un alt studiu indică faptul că, în cazul femeilor, un consum moderat de bere ar avea un efect protector asupra oaselor, în perioada de postmenopauză, iar alte cercetări sugerează că responsabil de acest efect ar fi hameiul. În această etapă a vieţii, oasele tind să devină mai fragile, căci densitatea ţesutului osos scade, din cauza reducerii secreţiei de hormoni estrogeni, care au un rol protector asupra oaselor. Pierderea de masă osoasă după menopauză este adesea combătută cu ajutorul terapiei hormonale de substituţie, prin administrarea de preparate hormonale sintetice care să înlocuiască estrogenul. Dar aceste preparate hormonale pot avea efecte adverse, astfel încât nu întotdeauna medicii le recomandă şi pacientele le acceptă. Berea consumată cu moderaţie pare să aibă şi ea un efect protector, suplinind întrucâtva funcţia estrogenilor. Acest efect a fost atribuit de cercetători unei substanţe din categoria fitoestrogenilor, (compuşi vegetali care au, în organismul uman, o acţiune similară cu cea a hormonilor estrogeni proprii), „care ar merita investigată în continuare”, au spus autorii studiului. Şi, într-adevăr, în aceeaşi publicaţie a apărut, în 2006, o lucrare în care autorii descriau o substanţă extrasă din hamei: 8-prenylnaringenina (8-PN), cu puternice proprietăţi fitoestrogenice.
Studii ulterioare au verificat efectul acestei substanţe; de exemplu, a fost testat un supliment alimentar cu extract de hamei, îmbogăţit cu 8-PN, constatându-se că o doză de 100 micrograme 8-PN reducea semnficativ unele dintre simptomele neplăcute ale menopauzei, precum valurile de căldură şi altele. Interesant: o cantitate mai mare - 250 micrograme - nu a avut efecte mai intense, ci mai slabe, ceea ce scoate din nou în evidenţă importanţa dozei, indiferent de ce substanţă e vorba: mai mult nu înseamnă neapărat mai bine.
Prin urmare, s-ar părea că o halbă de bere, când şi când, nu dăunează doamnelor aflate în această etapă a vieţii, ci dimpotrivă.
Întrebarea de 100 de puncte: îngraşă sau ba?
Dar - trecând acum la bărbaţi - cum rămâne cu „burdihanul de bere”? Tradiţional, despre burtoşii care beau bere multă se spune (şi se crede) că şi-au dobândit impozanta proeminenţă abdominală pe seama sus-numitei băuturi, de unde şi numele de „burtă de bere” (beer belly), dar cercetări ceva mai recente pun sub semnul întrebării această convingere.
Chestia cu „berea îngraşă” trebuie privită nuanţat. Evident, un aspect de luat în seamă este cel al caloriilor din alcool. Prea adesea, băuturile alcoolice sunt privite ca nişte non-alimente, fără calorii, când, de fapt, conţinutul lor caloric este destul de important. Alcoolul are 7 calorii/gram, ştiaţi? Ceva mai puţin decât grăsimile (cca. 9 cal/g), dar mult mai mult decât zahărul (4 cal/g). Berea nu conţine, de obicei, cantităţi mari de alcool şi; totuşi alcoolul există acolo şi trebuie pus la socoteală. Însă investigaţii mai recente sugerează că burdihanul de bere ar fi, mai degrabă, asociat supraalimentaţiei şi lipsei de tonus muscular (consecinţă a sedentarismului) decât consumului de bere, în sine. Fireşte, pe undeva lucrurile se leagă între ele: dacă îţi petreci ore în şir aşezat pe scaun la cârciumă, bând bere după bere şi mâncând diverse chestii care „merg cu berea” (şi care, de obicei, nu sunt castraveţi cruzi ori ceva la fel de hipocaloric), este evident că silueta va tinde spre modelul pitoresc, dar nesănătos al „burdihanului de bere”. Ideea ar fi, deci, un consum de bun-simţ, integrat într-un mod de viaţă sănătos. Fiindcă - nu-i aşa? - nu-i totuna dacă bei 5 sticle de bere stând trei ceasuri pe scaun şi mâncând cartofi prăjiţi, cu sare multă - ca să meargă berea - sau dacă te rehidratezi şi tu cu o halbă după ce ai asudat două ore muncind în grădină sau jucând fotbal.
Berea pare să fie, aşadar, o băutură care are beneficiile ei (nu puţine), cu condiţia de a fi socotită exact drept ceea ce este - o băutură alcoolică - deşi slab alcoolică - şi de a ţine seama de alcoolul din ea sub toate aspectele. Acestea fiind zise... hai noroc şi sănătate!
