Pornind de la observaţii asupra unor cazuri de infecţii virale grave diagnosticate recent, specialiştii au ajuns la concluzia că există mari şanse ca, în aproximativ cinci ani, o specie de virus care va trece de la animale la om să declanşeze o epidemie la scară planetară.
Câteva cazuri recente au adus în atenţia virologilor această probabilitate:
n un bărbat din Marea Britanie, care călătorise de curând în Afghanistan, a murit în urma unei boli numite febra hemoragică Congo-Crimeea, o maladie răspândită la animale domestice şi sălbatice din Africa şi Asia şi care este transmisă la om prin înţepătura căpuşelor. Boala are o mortalitate de 30%.
n un britanic a fost internat luna trecută, prezentând iniţial simptome ale sindromului respirator acut sever (SARS), o boală produsă de infecţia cu coronavirusul SARS, care a provocat o epidemie gravă în 2002-2003, ducând la moartea a cca. 1000 de persoane. Analizând probele biologice, s-a constatat însă că nu era vorba despre virusul SARS, ci de un alt virus, înrudit cu SARS, dar diferit, o noutate pentru specialişti. Ulterior, virologii au aflat că acelaşi virus a ucis în luna iulie un bărbat din Arabia Saudită, iar particule virale asemănătoare au fost descoperite la unele specii de lilieci din Asia.
Aceste cazuri au readus în atenţia specialiştilor problema transmiterii unor agenţi patogeni virali de la animale la om, aşa cum a fost cazul şi cu epidemia de gripă aviară de acum câţiva ani. Oamenii de ştiinţă cred că şi faimoasa „gripă spaniolă”, pandemia care a făcut peste 50 de milioane de victime în 1918-1919, ar fi fost produsă de un virus provenit de la păsările acvatice sălbatice.
Aceste boli care pot afecta atât animalele cât şi omul - numite zoonoze - sunt foarte îngrijorătoare prin faptul că virusurile care le produc sunt foarte adaptabile (astfel pot trece de la o specie la alta) şi, odată ce au infectat o populaţie, se pot răspândi cu repeziciune.
Un renumit specialist în virologie şi epidemiologie, prof. John Oxford, de la Universitatea din Londra, este autorul unui scenariu sumbru privind viitoarea pandemie. El crede că ne putem aştepta, în următorii 5 ani, la apariţia unei epidemii grave, foarte probabil o „super-gripă” produsă de un virus extrem de infecţios, originar din Asia sau Africa, şi care va fi „luat” iniţial prin contactul cu animale infectate, fie sălbatice, fie domestice, precum găini sau porci. Până când persoana infectată va deceda, ea va fi răspândit deja virusul, prin tuse sau strănut, şi la alte persoane, membri ai familiei sau prieteni, veniţi pentru a-l vedea sau a-l îngriji.
În lumea noastră foarte aglomerată şi „hiper-conectată”, virusul se poate deplasa cu uşurinţă dintr-o zonă în alta a lumii, graţie transportului modern, răspândindu-se rapid pe tot globul. Până să fie analizat şi identificat de oamenii de ştiinţă, virusul va fi fi făcut deja mii de victime.
Oamenii vor muri, foarte probabil, din cauza „furtunii de citokine” (sau hipercitokinemia), o reacţie violentă, exagerată, a sistemului imunitar, determinată de virus şi manifestată prin febră mare, greaţă, oboseală intensă; în asemenea, situaţii, sistemul imunitar hiperactivat omoară de fapt omul, în loc să omoare virusul.
Predicţiile prof. John Oxford se bazează pe modele epidemiologice istorice. De pildă, virusul SARS (2002-2003) a fost transmis la oameni de civete (o specie de mamifere din China), pornind dintr-o piaţă de animale vii din Guandong, unde se vindeau asemenea mamifere. Un specialist în medicină respiratorie, care a tratat persoane bolnave şi s-a molipsit, a călătorit apoi în Hong Kong, ducând cu el virusul, iar acesta s-a răspândit apoi, în cursul anului 2003, tot datorită transportului aerian, în peste 30 de ţări.
Un scenariu similar a fost asociat pandemiei de gripă porcină; se crede că virusul respectiv şi-a avut originea în tumele de porci din Mexic, iar de aici a fost transportat în toată lumea de către mii de pasageri infectaţi care au călătorit cu avionul. Transportul aerian rapid contribuie din plin la răspândirea virusurilor patogene pe toată suprafaţa globului şi la apariţia pandemiilor.
Riscul de a contracta virusuri de la animale sălbatice este de asemenea, tot mai mare, din cauza imixtiunii omului în habitatele naturale, unde vine în contact cu specii noi de virusuri împotriva cărora nu are imunitate. Recent, o echipă internaţională de cercetători a anunţat că a descoperit un virus african complet necunoscut anterior, care, în 2009, a provocat moartea a doi adolescenţi în Republica Democratică Congo. Virusul produce o febră hemoragică gravă, care duce la deces în câteva zile. Agentul patogen nou-descoperit a fost numit virus Bas-Congo (BASV); aparţine familiei rhabdoviridelor (din care face parte şi virusul turbării), iar oamenii de ştiinţă cred că provine de la specii sălbatice de animale din fauna locală şi că a fost transmis la om prin înţepăturile unor insecte sau printr-un alt mecanism încă neidentificat.
Virusul Ebola, care produce de asemenea o febră hemoragică extrem de gravă, cu mortalitate de până la 90%, provine de la lilieci din Africa; virusul infectează apoi diferite specii de maimuţe (probabil prin contactul acestora cu dejecţiile liliecilor), iar oamenii vânează şi consumă carnea acestor maimuţe, intrând astfel în contact cu virusul fatal.
Unii specialişti cred că şi HIV a avut o istorie similară: studiul genelor sale sugerează că ar putut proveni de la cimpanzei din Camerun, apărând la oamenii din marile oraşe africane în anii 1960. Cu ajutorul transportului aerian, a ajuns în America în anii 1980, iar de atunci, a ucis aproximativ 30 milioane de persoane, alte zeci de milioane fiind infectate la ora actuală.
Singurul aspect pozitiv este că virusul Ebola şi HIV nu se transmit pe cale respiratorie, prin strănut sau tuse, ci doar prin contactul direct cu lichidele corporale, iar împiedicarea contactelor de acest tip previne contaminarea. De asemenea, în cazul virusului Ebola, faptul că moartea survine în scurt timp (câteva zile), timp în care cei bolnavi nu se pot deplasa, este un factor de autolimitare a epidemiilor.
În schimb, virusul super-gripei din viziunea prof. John Oxford ar putea depăşi toate aceste limitări. El se transmite cu uşurinţă pe cale aeriană, prin tuse şi strănut. În plus, persoana infectată poate să devină foarte contagioasă înainte de a prezenta simptome evidente de boală, ceea ce înseamnă că, până să fie diagnosticată, izolată şi tratată, ea a răspândit deja boala la multe alte persoane.
Acestea sunt motivele pentru care prof. John Oxford consideră că o nouă pandemie de gripă, produsă de un virus provenit de la animale, este inevitabilă, avansând chiar precizarea că ar trebui să fim pregătiţi pentru apariţia unei astfel de pandemii în anii 2017-2018.
Vigilenţa este cheia supravieţuirii, crede el. E necesar ca specialiştii să vegheze şi să reacţioneze rapid la apariţia oricărui semn de epidemie. Tehnologia actuală face posibil studiul rapid al genomului viral, astfel încât se poate şti de timpuriu cu ce virus avem de-a face. O altă măsură este dezvoltarea de vaccinuri şi medicamente antivirale şi constituirea unor stocuri suficiente pentru a face faţă în caz de urgenţă.
