Până acum, nu a fost observată nicio contaminare la oameni, dar savanţii studiază îndeaproape evoluţia bolii. De câţiva ani, mulţi specialişti în mamifere sunt îngrijoraţi de răspândirea masivă a unei afecţiuni care afectează căprioarele: boala cronică de epuizare (CWD), supranumită şi „boala cerbului zombi”.
Boala CWD la cervide afectează anumite părţi ale creierului şi provoacă, de obicei, o scădere progresivă a energiei şi motilităţii, modificări ale comportamentului, salivare excesivă şi, în cele din urmă, moartea”, se declară într-un material American publicat de New State Department of Health din 2011.
Potrivit diverselor surse ştiinţifice, „boala cerbului zombi” este cauzată de prioni, o formă primitivă contaminantă care poate altera proteinele celulare normale asemănătoare prezente în organism. Cercetările afirmă că acest tip de infecţie este deosebit de îngrijorător, deoarece bolile prionice „pot persista în mediu ani de zile şi sunt rezistente la metodele tradiţionale de dezinfecţie”.
Şi mai îngrijorător, acest tip de boală degenerativă este potenţial transmisibilă la om, cum ar fi infama boală Creutzfeld-Jacob. În anii 1990, epidemia a ceea ce a fost supranumită „boala vacii nebune” din Marea Britanie a provocat nu mai puţin de 178 de decese umane, sacrificarea a câteva milioane de animale şi perturbarea zootehnică şi alimentară internaţională.
În cazul bolli “cerbilor zombie”, contaminarea de la animale la oameni nu a fost niciodată observată până în prezent. Cu toate acestea, studiile de laborator au arătat că agentul CWD poate infecta şi transmite la celulele umane. Prin urmare, specialiştii în boli prionice continuă să monitorizeze evoluţia acesteia cu o atenţie deosebită.
Spre deosebire de boala Creutzfeld-Jacob, care a afectat animalele de fermă, CWD afectează animalele sălbatice, ceea ce face dificilă urmărirea răspândirii acesteia. Observaţiile ştiinţifice indică astfel că prezenţa bolii a fost identificată recent „în peste 800 de eşantioane recoltate de la căprioare şi elani doar în statul Wyoming (SUA)”.
Observată pentru prima dată pe continentul nord-american la începutul anilor 2010, CWD a traversat de atunci Oceanul Atlantic şi s-a răspândit în Europa de Nord. În Norvegia, primele cazuri au fost observate în 2016 şi de atunci guvernul a pus în aplicare un sistem de monitorizare a populaţiilor de cerbi. Riscul de răspândire la om nu trebuie neglijat, mai ales că deseori căprioarele constituie pradă pentru vânători. Potrivit jurnaliştilor, mai multe rapoarte au estimat că între 7.000 şi 15.000 de animale infectate au fost consumate de oameni în 2017, cu o creştere anuală de 20%.
Dincolo de riscul pentru sănătate pentru oameni, oamenii de ştiinţă sunt îngrijoraţi şi de efectele dăunătoare ale acestei epidemii asupra ecosistemelor forestiere din Europa şi America de Nord. Dacă CWD continuă să se răspândească şi să decimeze populaţiile de cerbi, multe echilibre naturale ar putea fi de fapt perturbate, cu consecinţe dezastruoase pentru biodiversitate.
