În cadrul Festivalului de Film "Future Movie" de la Galaţi, cinefilii au avut ocazia să urmărească şi filmul românesc "Umilinţă", în regia lui Cătălin Apostol. La finalul vizionării, două spectatoare au ţinut să îl felicite pe tânărul regizor şi, cu ochii înlăcrimaţi, au făcut poze cu el. Povestea, mai ales finalul filmului, muzica, le-au făcut să izbucnească într-o suită de trăiri. După această întâlnire, regizorul Cătălin Apostol, luat prin surprindere de reacţia admiratoarelor "Umilinţei", a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu. Scenariul primului film de lungmetraj a fost scris în doar două nopţi, spune regizorul, precizând că scrie mult mai bine atunci când este presat de timp: "Sincer, eu n-am urmărit latura asta lacrimogenă, şi telenovelistică, şi senzaţionalistă, şi teribilistă. Pur şi simplu e o felie de realitate dură, e o disecţie destul de dură în carne vie. Aşa cum a spus şi Dan Puric, e o radiografie cât se poate de curată. Şi nu e neapărat o radiografie a societăţii româneşti. Sunt multe lucruri care sunt de aici dar pot fi oriunde şi, până la urmă, povestea e un pretext, ce e în spatele ei, suferinţele care sunt la fel peste tot… Ce anume provoacă aceste suferinţe diferă într-adevăr de la om la om, de la destin la destin".
„Eu, ca ziarist, ştiu cum e: nu spui când un câine muşcă un om, ci când un om muşcă un câine”
A studiat Regie de Film la Universitatea Hyperion, clasa profesorului Ioan Cărmăzan, căruia ţine să îi mulţumească pentru că l-a susţinut în tot acest traseu şi a fost şi primul care a citit scenariul care avea să devină film mai târziu. Cătălin Apostol regretă nespus că nu mai are primele lui scrieri, din şcoala generală: "E o moştenire de familie. Tatăl meu a fost profesor de fizică dar scria. Scria poezie, poveşti… În şcoală scriam compuneri foarte frumoase, dar nu mai am caietele de atunci şi îmi pare foarte rău că nu le mai am. La un moment dat nu mai era loc în catalog să îmi pună 10. Am avut profesori foarte buni, cu care am rămas prieten. Am fost încurajat să scriu. Sunt ploieştean dar am intrat într-un cerc de prieteni din lumea asta literară, am fost în preajma poetului Ioan Stratan… Am cochetat puţin şi cu teatrul, acolo a fost iniţierea mea, şi am început să scriu proză când eram în liceu".
Revoluţia l-a mânat în iureşul presei: "A venit Revoluţia şi la revoluţie a fost nebunia cu presa…Şi de atunci am intrat în presă, la Zig Zag, La Expres până în 1995. Din '95 am virat către televiziune, Pro TV, Tele 7... şi când a căzut Tele 7 ne-am mutat la TVR, emisiunea "Cu ochii-n patru". Regizorii români actuali nu mai pot face filme istorice din cauza bugetului, crede Cătălin Apostol. Şi este adevărat că, de multe ori, scenariile sunt încorsetate şi de bugetul acordat. Iar dacă vrei să faci în zilele noastre un film istoric, este imposibil.
Tânărul regizor este şi reporter la Formula As iar datorită specificului meseriei călătoreşte suficient de mult, pentru a se apropia de oamenii satelor şi ai oraşelor. Şi asta îl ajută foarte mult atunci când scrie scenariul unui film. El spune: "Sunt două tipologii de ţărani. Unul ar fi ţăranul care trăieşte pe lângă oraşe, cum sunt cei din satele de câmpie, mai din sudul ţării. Aceştia au vrut să se emancipeze şi a ieşit un personaj kitsch, şi casele le-au dărâmat şi au vrut altele ca în afară... Þăranul pervertit, care, de fapt, nu-i nici ţăran. Apoi, în a doua categorie, ar fi ţăranii autentici, care, slavă Domnului, au rămas senini şi cu sufletul curat. Românii de la ţară, din satele adevărate, n-au nicio legătură cu ce se întâmplă în Bucureşti sau cu ce se vede la TV. În primul rând, că la TV sunt numai exagerări şi au aşa o voluptate în a spune numai ce e rău, dar când o faci aşa, într-un mod ostentativ, cu plăcere, cu cinism, în foc automat… Şi e bine că aceşti ţărani autentici au o lume a lor… Eu, ca ziarist, ştiu cum e: nu spui când un câine muşcă un om, ci când un om muşcă un câine. Dar nu se mai opresc, la TV".
Producătorul filmului i-a dat mână liberă să hotărască distribuţia filmului "Umilinţă". Crede despre Şerban Ionescu, cu care a colaborat foarte frumos şi care a fost fascinat încă de la început de scenariu, că nu este "exploatat" aşa cum ar trebui de către regizorii români. Şi povestea nu se termină aici. Acum Cătălin Apostol scrie alte scenarii, care, poate, vor avea succesul primului film, "Umilinţă"…
