Cum vom încheia contractele în 2012 sau dimpotrivă, cum renunţăm la acestea

Noul cod civil reglementează şi clauzele standard din contracte. De exemplu, cele din contractele bancare sau de asigurări. Legea dispune expres: „Clauzele negociate prevalează asupra clauzelor standard”. Sunt clauze standard stipulaţiile stabilite în prealabil de una dintre părţi pentru a fi utilizate în mod general şi repetat şi care sunt incluse în contract fără să fi fost negociate cu cealaltă parte. Atunci când ambele părţi folosesc clauze standard şi nu ajung la o înţelegere cu privire la acestea, contractul se încheie totuşi pe baza clauzelor convenite şi ale oricăror clauze standard comune, în substanţa lor, cu excepţia cazului în care una dintre părţi notifică celeilalte părţi, fie anterior momentului încheierii contractului, fie ulterior şi de îndată, că nu intenţionează să fie ţinută de un astfel de contract.

Clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, dreptul de a denunţa unilateral contractul, de a suspenda executarea obligaţiilor sau care prevăd în detrimentul celeilalte părţi decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune excepţii, restrângerea libertăţii de a contracta cu alte persoane, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii sau prin care se derogă de la normele privitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte.

Noul Cod Civil a adus modificări fundamentale contractelor. Pe de-o parte, au fost introduse elemente noi, care nu erau reglementate expres până acum – impreviziunea, anteprecontractul, iar pe de altă parte, anumite concepte – clauza penală, răspunderea contractuală, încetarea contractului – au suferit schimbări substanţiale.

Părţile sunt obligate a respecta principiul bunei-credinţe în negocieri. Iniţierea negocierilor sau întreruperea negocierilor contrar bunei-credinţe se va sancţiona prin obligarea părţii la plata de daune-interese.

Obligaţia de confidenţialitate: părţile sunt obligate a păstra confidenţialitate şi de a nu se folosi în interes propriu de informaţiile confidenţiale despre care au aflat în timpul negocierilor, chiar dacă acestea nu au rezultat în încheierea unui contract.

Art 1201 – 1203 reglementează în mod expres clauzele la a căror respectare părţile sunt obligate, chiar dacă aceste clauze nu sunt cuprinse în contract:

Clauzele externe: părţile sunt ţinute a respecta clauzele extrinseci la care contractul face trimitere; Clauzele standard: sunt considerate a fi clauze standard acele condiţii stabilite în mod unilateral de către una dintre părţi, care nu sunt negociate şi nu sunt supuse aprobării celeilalte părţi (ex. condiţii generale, reguli, regulamente). Clauzele standard sunt premise, totuşi, în caz de conflict între o clauză standard şi o clauză negociată aceasta din urmă va prevala.

Există câteva limitări cu privire la clauzele standard (clauzele neuzuale). Astfel, pentru a putea produce efecte, clauzele standard trebuie acceptate în mod expres de cocontractant, în cazul în care cuprind: limitarea răspunderii, dreptul de a denunţa unilateral contractual, dreptul de a suspenda executarea obligaţiilor, decăderea din drepturi, decăderea din beneficiul termenului, restrângerea dreptului de a contracta cu alte persoane, limitarea dreptului de a opune excepţii, reînnoirea tacită a contractului, legea aplicabilă, clauze compromisorii, clauze privind stabilirea competenţei instanţelor.

Rezoluţiune/Reziliere unilaterală – prin comunicarea unei declaraţii de rezoluţiune/reziliere, numai dacă: părţile au agreat această posibilitate prin contract; debitorul se află de drept în întârziere; debitorul a fost pus în întârziere, însă nu şi-a executat obligaţia nici înăuntrul termenului fixat astfel. Atenţie! Declaraţia de rezoluţiune produce efecte numai între părţi. Pentru opozabilitate faţă de terţi, declaraţia de rezoluţiune trebuie înscrisă în registrele publice.

Rezilierea/Rezoluţiunea de drept, ca urmare a agreării în contract a unui pact comisoriu. Potrivit noii legislaţii, pactul comisoriu nu mai are grade (pactul comisoriu putea avea gradul I, II, III, IV, în funcţie de gradul aferent putând opera de rezilierea/rezoluţiunea de plin drept – Pact Comisoriu grad IV – sau numai cu intervenţia instanţelor de judecată). Pactul comisoriu trebuie să menţioneze expres obligaţiile a căror neexecutare atrage rezilierea/rezoluţiunea contractului. Condiţia pentru ca pactul comisoriu să îşi producă efectele: punerea în întârziere a debitorului, în prealabil.

Reglementată expres la art. 1276 – 1277 NCC; Regula: încetarea contractului prin denunţare unilaterală nu este permisă în virtutea legii, ci numai dacă părţile au acceptat această modalitate de încetare prin convenţie; Excepţie: contractele încheiate pe durată nedeterminată. În acest caz, oricare dintre părţi poate denunţa unilateral contractul cu acordarea unui termen de preaviz rezonabil.