Senatorul PNL, George-Cătălin Stângă, preocupat până peste poate de soarta Galaţiului în perspectiva vânzării combinatului siderurgic de la Galaţi, a adresat o interpelare Primului Ministru, Viorica Dăncilă. Toate bune şi frumoase, dar când faci interpelări numai de dragul de a bifa o activitate care să dea bine la scoring şi nu o treci prin filtrul gândirii, s-ar putea să dea cu virgulă. Nu că doamna Dăncilă ar putea vedea greşelile flagrante din documentul senatorului de Galaţi, George Stângă, dar iată că aceste interpelări sunt publice şi le mai vede şi poporul. Despre ce este vorba în fapt. Senatorul explică în interpelare că ”Până înainte de Revoluţie, Galaţiul fabrica 70% din producţia naţională de oţel şi exporta pe tot globul, aproximativ 8 tone de oţel. (...) Deşi pentru Galaţi vremurile glorioase au trecut în industria oţelului, Combinatul Siderurgic reprezintă încă un important pol socio-economic în municipiu, datorită faptului că este unul dintre cei mai mari angajatori din regiune, cu un număr de 5.400 de angajaţi şi datorită producţiei de aproximativ două tone de oţel pe an.”
Senatorul Stângă vorbeşte de o producţie de oţel de 8 tone/an înainte de Revoluţie şi 2 tone pe an în prezent. Ce înseamnă două tone de oţel? Păi să facem un execiţiu de comparaţie, dar nu înainte de a face precizarea că 1 tonă = 1000 kg. Maşina pe care o conduce senatorul gălăţean, un Volkswagen Passat are aproximativ 1440 kg, adică aproape o tonă şi jumătate, iar un Volkswagen Touareg are peste două tone, adică aproximativ 2200 kg. Ca să producă 2 tone de oţel pe an, cu 5400 de angajaţi şi să ajungă la o cifră de afaceri de aproape 800 milioane de euro (2017), ar însemna că ArcelorMittal Galaţi ar trebui să vândă oţelul la un preţ ce ar putea întrece lejer preţul aurului. Iar dacă este să împărţim cele 2 tone la 12 luni, ar însemna că producţia lunară este de 166,6 kg. ArcelorMittal Galaţi nici n-ar mai avea nevoie de furnale şi oţelării, cantitatea asta ar putea fi făcută lejer de cei aproximativ 5400 de muncitori exact ca în preistorie, în Epoca Fierului, căci fiecare muncitori ar trebui să producă circa 0,03 grame de oţel pe lună. Cu aşa productivitate, combinatul gălăţean ar putea intra în Cartea Recordurilor.
Greşeala senatorului este cu atât mai flagrantă cu cât acesta a fost de curând pe platforma siderurgică, iar oficialii combinatului i-au explicat pe îndelete tot ce a dorit să ştie despre colosul siderurgic.
Menţionăm că recordul de producţie al combinatului siderurgic gălăţean a fost înregistrat întradevăr înainte de revoluţie şi s-a ridicat la 7,2 milioane de tone de oţel pe an, iar în prezent producţia anuală se ridică la 2 milioane de tone de oţel.
