De la ordinul „comunicare pe toate palierele” emis de premierul Boc, constatăm tot felul de portavoci portocalii care ies să repete obsedant mesajul privind determinarea puterii de a rămâne la ciolanul aburind şi butoanele de unde se conduc destinele şi mai ales fondurile ţării.
Joi, pe 19 ianuarie, a venit rândul consilierului Viorel Trif să se achite de sarcina de partid privind „comunicarea pe toate palierele”. De la palierul său, cel al organizaţiei locale, Trif a susţinut că PDL trebuie să asigure „continuitatea”, şi în linii generale s-ar cam pogorî apocalipsa peste capul poporului dacă ar pleca PDL-ul; că opoziţia a mobilizat „ultraşii”, etc. Trif nu a putut să ne răspundă care este diferenţa între alegeri în noiembrie şi anticipate în martie. Alegerile anticipate ar oferi un răgaz de stabilitate, ar arăta dovada bunelor intenţii ale celor din actuala guvernare şi, nu în ultimul rând, ar da curs voinţei poporului, de care preşedintele Traian Băsescu susţinea că trebuie să ţinem cont, să îl consultăm şi să ne reîntoarcem la el. Poporul cere anticipate şi nu comasate, iar PDL îşi poate încerca şansa relegitimării din partea românilor, prin alegeri. Trif nu a putut răspunde de ce ultraşii care puteau fi atât de lesne identificaţi nu au fost demobilizaţi de jandarmi în serile de sâmbătă şi duminică, atunci când conducătorii jandarmilor se aflau printre protestatarii din capitală, în vreme ce protestatari paşnici au fost luaţi pe sus în dube, bătuţi şi amendaţi. Nici de ce seamănă atât de izbitor scenariul mineriadei populată cu mineri recalcitranţi, înlocuiţi la distanţă de douăzeci de ani de „ultraşi”. Şi apoi, nu au dreptul să îşi exprime opiniile şi microbiştii, atât de înfieraţi acum, găsiţi ţapi ispăşitori?!
Trif a reuşit să recite conştiincios poezica pe care o propagă toţi comunicatorii PDL, şi mai mult de atât nici nu avem ce să îi cerem, până la urmă, fiindcă nu a fost „mandatat” la mai mult decât poezica de partid.
