Senatorul PC Eugen Durbacă, care a văzut în urma unor deplasări făcute în vecinătatea fostului colos siderurgic că a fost tăiat un furnal sau că a mai dispărut o oţelărie, spune că, în opinia sa personală, unitatea nu ar fi trebuit privatizată deoarece industria oţelului reprezintă un sector strategic pentru orice economie. Acestaa adăugat că doreşte să poarte discuţii cu reprezentanţii guvenului legat de situaţia combinatului gălăţean, care în ultimii zece ani s-a transformat dintr-un colos siderurgic într-o făbricuţă unde mai funcţioneaz un furnal, o oţelărie şi două laminoare.
„Aş dori să se spună care este intenţia reprezentanţilor patronatului vizavi de această unitate importantă pentru economia judeţului”, ne-a declarat senatorul Durbacă.
Reacţia senatorului PC este una salutară, deoarece puţini politicieni gălaţeni au vorbit de-a lungul anilor legat de ceea ce se întâmpla cu Combinatul, şi aici ne referim inclusiv la privatizarea sa. Reamintim că fostul primar al Galaţiului, social-democratul Dumitru Nicolae, a declarat public faptul că nu a fost de acord cu modul în care a fost făcută privatizarea unităţii, şi aici era vorba de investitorul cu care guvernul condus de Adrian Năstase a parafat contractul de privatizare, fostul edil arătându-se nemulţumit şi de faptul că în afară de combinat noul proprietar a primit şi o serie de active sociale importante, cum ar fi Priza Dunării, stadionul Oţelul şi fundaţii ale unor blocuri de pe Faleza Dunării.
Reamintim că acum se încearcă rezolvarea unei probleme semnalate de către reprezentanţii conduceriii Combinatului, şi anume cea de modificare a schemei de acordare a certificatelor verzi, şi acest lucru deoarece actualul sistem obligă combinatul să plătească o sumă consistentă în afara preţului energiei electrice. Reprezentanţii conducerii Combinatului s-au arătat îngrijoraţi public faţă de faptul că preţul energiei electrice va creşte în următorii ani, acelaşi lucru fiind valabil şi în ceea ce priveşte preţul gazelor naturale, lucru care urmează să aibă influenţe negative în activitatea societăţii.
În mod paradoxal, dacă reprezentanţii sindicatelor de la alte unităţi a căror activitate ar putea fi afectată atât de aceste scumpiri dar şi de schema de acordare a certificatelor verzi au făcut proteste prin care au cerut implicarea statului pentru rezolvarea acestor probleme, şi aici ne referim de exemplu la Feral Tulcea, Alum sau Alro, la combinatul gălăţean acest lucru nu s-a întâmplat. Sindicaliştii de la Siderurgistul au organizat un protest care a fost decis la nivel european de către cei de la FEM în ceea ce priveşte politica ArcelorMittal, în care au tras un slab semnal de alarmă vizavi de actuala schemă de acordare a certificatelor verzi, care influenţează şi preţul plătit de populaţie pentru energia electrică consumată. De asemenea, la acel protest, care nu a fost văzut de siderurgişti, este şi mai greu de înţeles de ce liderii sindicatului Sidrurgistul, şi anume Gheorghe Bezman şi Cristi Eftimie, nu au fost prezenţi, aceştia preferând să protesteze la Bucureşti pentru ceea ce se întâmplă la unităţile Mechel. Dacă acum combinatul nu este ajutat - dar condiţionat, şi aici ne referim la luarea unui angajament de menţinere a fluxului cald şi a numărului de personal precum şi de efectuarea unor investiţii - este greu de spus care va fi soarta acestuia pe termen mediu sau lung, deşi oficialii ArcelorMittal Galaţi dau asigurări că nu au de gând să închidă fluxul primar.
