Celebri pentru blana lor roşie distinctivă, urangutanii (Pongo abelii şi Pongo pygmaeus) sunt cele mai mari animale arboricole din lume, însă aceste specii de maimuţe antropoide se află în pericol de dispariţie, în prezent, în mediul natural rămânând puţin peste 100.000 de exemplare, conform worlwildlife.org.
Braţele lungi şi puternice încheiate cu palme cu degete puternice, precum şi picioarele perfect adaptate pentru viaţa arboricolă ajută aceste animale, care la maturitate pot depăşi 90 de kilograme, să se mişte cu uşurinţă printre crengile copacilor. Aceste animale sunt foarte inteligente şi nu mai puţin de 96,4% din bagajul lor genetic este identic cu cel al oamenilor.
Există două specii de urangutani, de Borneo şi de Sumatra, după localizarea lor geografică. Deocamdată, conform estimărilor, pe insula malaeziană Borneo mai trăiesc aproximativ 104.700 de urangutani, în timp ce în Sumatra există o populaţie puţin mai mare de 14.000 de indivizi.
Numele acestor animale, urangutan, înseamnă "om din pădure" în limba malay. În pădurile tropicale de la altitudine mică din Borneo şi Sumatra urangutanii trăiesc vieţi solitare. Hrana lor constă în fructe sălbatice, precum litchi, mango şi smochine şi sorb apa acumulată în scorburile copacilor. Urangutanii sunt consideraţi "grădinarii" pădurilor pentru că îndeplinesc un rol vital în dispersia seminţelor în habitat.
Urangutanii îşi construiesc cuiburi din vegetaţie între crengile copacilor, în care dorm noaptea şi se odihnesc în cursul zilei. Unii masculi adulţi au pomeţii obrajilor foarte proeminenţi, denumiţi flanşe. Un mascul fără flanşe arată ca o femelă adult. În cadrul unui fenomen biologic unic în lumea primatelor, un mascul fără flanşe se poate transforma într-unul cu flanşe, din cauze şi pentru motive încă necunoscute pe deplin.
Cele două specii de urangutani, de Borneo şi de Sumatra, diferă foarte puţin morfologic şi comportamental. Amândouă speciile au blana roşie caracteristică, însă urangutanii de Sumatra au părul facial mai lung. De asemenea, urangutanii de Sumatra dezvoltă legături sociale mai apropiate decât verii lor de Borneo. De cealaltă parte, urangutanii de Borneo sunt mai dispuşi să coboare din copaci şi să se aventureze la sol, pe distanţe scurte. Ambele populaţii însă se confruntă cu un declin puternic. În urmă cu un secol, în pădurile Asiei trăiau, în total, peste 230.000 de urangutani, în timp ce în prezent numărul lor a scăzut cu mai mult de jumătate.
Rata reproductivă extrem de scăzută a acestor animale le face extrem de vulnerabile. Femelele nasc un singur pui o dată la 3 — 5 ani şi astfel cele două specii de urangutani au nevoie de perioade mari de timp pentru a se reface. Cu o populaţie de 104.700 de indivizi, urangutanii de Borneo sunt trecuţi în rândul speciilor în pericol de dispariţie, în timp ce verii lor din Sumatra, cu o populaţie în mediul natural mai mică de 7.500 de indivizi, sunt în pericol critic de dispariţie.
Urangutanii sunt ţinte uşoare pentru braconieri pentru că sunt mari şi se mişcă încet. Aceste primate sunt ucise pentru carne sau pentru că pătrund în zone agricole şi distrug recolte, atunci când nu mai găsesc hrană în pădurile pe care le populează.
Femelele sunt de obicei mai vânate decât masculii. Când sunt prinse cu pui, aceştia din urmă sunt păstraţi sau vânduţi pe post de animale de companie. Traficul cu animale rămâne o problemă majoră cu care se confruntă cele două specii de urangutani. Se crede că pentru fiecare urangutan care ajunge viu pe pieţele negre din Taiwan, alţi 3 — 5 urangutani mor până ajung să fie comercializaţi. În Indonezia urangutanii sunt doriţi pe post de animale de companie, iar în Kalimantan sunt comercializate craniile acestor primate.
Habitatul singurelor maimuţe antropoide din Asia dispare rapid sub drujbe pentru a face loc plantaţiilor pentru obţinerea uleiului de palmier. Defrişările ilegale din arii protejate rămân, de asemenea, un pericol mortal pentru aceste animale dependente de arbori pentru a trăi. În prezent peste 50% dintre urangutanii rămaşi trăiesc în zone forestiere neprotejate, vulnerabili în faţa defrişărilor, braconajului şi altor activităţi antropice.
