Oamenii tind să se adreseze tuturor câinilor ca şi cum aceştia ar fi nişte bebeluşi, însă răspunsul lor la modul de vorbire specific - rar şi pe ton înalt - diferă considerabil în funcţie de vârsta patrupedului, potrivit unui studiu realizat recent în Statele Unite, informează Science Daily.
Atunci când se adresează companionilor lătrători, oamenii utilizează un limbaj specific pentru comunicarea cu câinii, similar celui folosit atunci când le vorbesc bebeluşilor - rar şi piţigăiat - pentru a le capta atenţia şi a le oferi noţiuni introductive de limbaj.
O echipă internaţională condusă dr. Nicolas Mathevon, formată din oameni de ştiinţă de la Hunter College din cadrul Universităţii din New York şi de la Universitatea Lyon/Saint-Etienne, a concluzionat în urma studiului că puii manifestă un răspuns prompt, înnăscut, la acest tip de limbaj specific direcţionat către câini. Pe de altă parte, exemplarele adulte nu reacţionează diferit atunci când oamenii le vorbesc astfel în comparaţie cu modul de adresare normal.
În ciuda diferenţei de răspuns, oamenii vorbesc rar şi piţigăiat atunci când li se adresează câinilor din toate grupele de vârstă. Acest lucru sugerează, susţin cercetătorii, că acest limbaj este utilizat de fapt în orice interacţiune cu fiinţele care nu vorbesc, nu numai pentru ascultătorii juvenili. Concluzia este susţinută de situaţiile în care oamenii se adresează semenilor despre care ştiu că nu înţeleg uşor, cum se întâmplă în cazul comunicării cu persoanele foarte în vârstă sau cu cele care nu cunosc limba respectivă.
Procedând astfel, spun cercetătorii, oamenii nu numai că doresc, în mod inconştient, să se facă mai bine înţeleşi ci şi că încearcă să promoveze deprinderea limbajului.
Rămâne de văzut, însă, de ce puii de câine preferă limbajul "de bebeluş", iar exemplarele adulte demonstrează o lipsă de preferinţă în acest sens, notează sursa citată.
