Leopardul de Amur, ce are denumirea ştiinţifică Panthera pardus orientalis, este una dintre speciile clasificate de World Wildlife Fund (WWF) ca fiind în pericol critic de dispariţie.
Cunoscut şi sub numele de "leopardul de Orientul Îndepărtat", "leopardul manciurian" sau "leopardul coreean", Leopardul de Amur este o subspecie a leopardului şi cea mai rară felină mare din lume. În prezent nu mai există decât aproximativ 60 de exemplare care populează regiunea transfrontalieră împădurită care se întinde în Orientul Îndepărtat Rus şi China — adaptându-se la viaţa în pădurile temperate.
Leoparzii de Amur sunt importanţi din punct de vedere ecologic. Fiind animale de pradă, ei joacă un rol important în menţinerea unui echilibru sănătos al speciilor în habitatul lor. Acest lucru influenţează starea pădurii şi a ecosistemului, care oferă faunei salbatice şi oamenilor mâncare, apă dulce şi multe alte resurse. De conservarea habitatului leopardului de Amur beneficiază, de asemenea, şi alte animale, cum ar fi tigrii de Amur sau căprioarele.
Dar ei sunt vânaţi pentru blana lor frumoasă, cu pete, şi în plus sunt ameninţaţi cu pierderea habitatului, întâmpinând probleme în a-şi procura prada (căprioare, căprioare sika şi iepuri de câmp). În anul 1999, o echipa de investigaţie sub acoperire a recuperat două piei de leopard de Amur, una de femelă şi alta de mascul, vândute pentru sumele de 500, respectiv 1.000 de dolari în satul Barabash, nu departe de rezervaţia Kedrovaya Pad din Rusia.
În ceea ce priveşte hrana, în China prada este insuficientă pentru populaţia mare de leoparzi şi de tigri. Această pradă se va reface dacă vor fi luate măsuri pentru limitarea vînătorii acestor specii. Pentru ca leopardul de Amur să supravieţuiască, aceasta trebuie să repopuleze fostul său areal de răspândire, iar pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie mai întâi să crească numărul exemplarelor din speciile cu care acesta se hrăneşte.
Leopardul de Amur este un animal solitar. Asemenea altor leoparzi, această felină cu o greutate între 32 şi 48 de kilograme poate atinge viteza de 60 de km/h şi poate sări 6 metri în plan orizontal şi 3 metri în plan vertical. După ce se satură, leopardul de Amur îşi ascunde restul de pradă pe crengile înalte ale copacilor, pentru a nu-i fi luată de alte animale de pradă. Se spune că leoparzii de Amur sunt cei mai buni pânditori ai prăzii şi cei mai abili căţărători dintre felinele mari, iar puterea lor imensă le permite să vâneze o pradă cu o greutate de până la 10 de ori mai mare decât propria lor greutate.
Chiar dacă de cele mai multe ori leoparzii de Amur sunt animale tăcute, uneori aceştia emit sunete răguşite pentru a-şi semnala prezenţa sau a-şi delimita teritoriul. Unii leoparzii torc în timp ce sunt hrăniţi.
Leoparzii de Amur au o blană mai pală comparativ cu alte specii de leoparzi, cu pete mari, de culoare închisă, situate la distanţă unele de altele. Adaptaţi să trăiască în climatul aspru şi rece din Orientul Îndepărtat Rus, aceste feline au blana lungă, care poate ajunge 7 centimetri în timpul iernii.
Leoparzii de Amur nasc între unul şi patru pui, care sunt înţărcaţi la vârsta de trei luni. Unii masculi rămân cu femelele şi după împerechere şi le ajută la creşterea puilor, care îşi părăsesc mamele în jurul vârstei de un an şi jumatate — doi ani. De multe ori, fraţii menţin contactul în primii ani de independenţă. Leoparzii de Amur trăiesc în medie 10-15 ani în sălbăticie şi până la 20 de ani în captivitate.
Leoparzii de Amur beneficiază de un refugiu sigur din 2012, atunci când guvernul de la Moscova a anunţat crearea unei noi zone protejate denumite Zona Parcului Naţional al Leoparzilor. Parcul dispune de o suprafaţă de 650.000 de acri şi include o mare parte din zonele de reproducere ale leopardului de Amur şi circa 60% din habitatul acestor feline. Parcul găzduieşte, de asemenea, 10 de tigri de Amur, o subspecie de tigru aflată la rândul său pe cale de dispariţie. WWF a făcut presiuni pentru crearea acestui parc din 2001.
În contextul în care leoparzii de Amur sunt în pericol critic de dispariţie, World Wildlife Fund lucrează cu comunităţile locale, cu autorităţile regionale, guvernamentale şi cu alte organizaţii non-guvernamentale pentru a salva această subspecie ameninţată şi a asigura conservarea pe termen lung a regiunii în care aceasta trăieşte. De altfel, în urma eforturilor concertate de conservare, numărul de leoparzi de Amur din Rusia a crescut de la 27-32 la 70-75 în ultimii 15 ani, în timp ce în China a fost înregistrată o creştere de 13-15 exemplare în provinciile limitrofe.
