Hamsterul este un companion ideal când dispunem de o locuinţă nu prea mare, el ocupând un spaţiu relativ, restrâns. Fiind blând, foarte sociabil, ataşat faţă de stăpân, deloc agresiv faţă de copii, a devenit un animal de companie foarte apreciat, numărul celor care au în grijă un astfel de exemplar fiind foarte mare, în prezent.
Hamsterul face parte din familia rozătoarelor Cricetidae, ordinul Rodentia, genul Mesocricetus. Originar din Asia, există mai multe rase şi varietăţi, definite în funcţie de aspectul general, aria geografică de provenienţă şi mediul natural în care trăieşte: hamsterul auriu (Mesocritus auratus), originar din Siria; hamsterul pitic rusesc (Campbell) şi hamsterul pitic (Phodopus roborovski), rase originare din Asia centrală, Mongolia, China şi nordul Rusiei; hamsterul chinezesc, originar din China de Nord şi Mongolia; hamsterul alb pitic siberian, originar din Kazahstan şi estul Siberiei; hamsterul românesc (Mesocricetus newtoni) cunoscut şi sub numele dehamster dobrogean este o specie întâlnită în România şi Bulgaria.
Mărimea acestui animal variază în funcţie de specie. Hamsterul sirian este cel mai mare, poate ajunge până la 25 de centimetri lungime iar blana sa poate fi în nuanţele scorţişoarei, crem sau albicios. Cel mai mic dintre hamsteri are doar 5 centimetri lungime (cât un deget) şi poate trăi până la trei ani şi jumătate. Hamsterul alb pitic siberian are o particularitate specială, şi anume indiferent de coloritul şi dispunerea petelor, care pot fi auriu, cafeniu, alb cu roşcat, alb cu cafeniu, cafeniu cu roşcat şi maroniu-deschis, îşi poate schimba culoarea până la alb în timpul iernii. Hamsterul românesc este pe spate cenuşiu-galben-cafeniu, iar pe piept negru ca un guler.
Este indicat ca hamsterul să fie achiziţionat de la un crescător autorizat, pentru că astfel avem siguranţa mai mare în ce priveşte starea de sănătate şi temperamentul acestuia. El trebuie să aibă ochii rotunzi şi larg deschişi, blana moale, catifelată, nasul uscat sau puţin umed şi nu trebuie să se sperie atunci când este atins.
Ca animal de casă de mici dimensiuni, hamsterul, trebuie să se obişnuiască să fie ţinut în mână şi îngrijit, de la o vârstă fragedă. El trebuie ţinut în palmele făcute căuş, mângâiat şi este bine să-l privim în ochi, pentru că le place să li se dea cât mai multă atenţie. Este, de asemenea, necesar să vorbim cu el cât mai des pentru a se învăţa cu vocea noastră. Dacă devine agitat trebuie pus în cuşcă până se calmează. Având un simţ al auzului foarte bine dezvoltat nu trebuie să ţipăm la el, pentru a nu îl stresa. Pentru a lega o "prietenie" cu hamsterul, trebuie să se obişnuiască cu mângâierile noastre. Perioada de îmblânzire nu ar trebui să depăşească trei săptămâni — o luna.
Ca mai toate rozătoarele, îi place să se joace, să se caţere şi să exploreze, aşa că, trebuie să achiziţionăm o cuşcă, în care să improvizăm câteva tuneluri, scări, labirinturi şi chiar o rotiţă pe care să facă "gimnastică". Pe podeaua cuştii se poate pune rumeguş fin, în care să se poată ascunde. Aceste trebuie schimbat o dată pe săptămână. Pentru cei care au un hamster sirian este recomandată o cuşcă din fier. Cuştile din plastic sau acvariile sunt excelente "case", mai ales pentru speciile mai mici. Mărimea lor este între 40-60 de centimetri lungime şi pot sau nu să fie acoperite, potrivit site-ului animalutze.
Pe lângă jucăriile din cuşcă, trebuie sa aibă, în permanenţă, apă şi hrană proaspete. Hamsterul are obiceiul de a-şi face provizii de hrană prin rumeguş sau prin cotloanele tunelurilor, chiar dacă rezervele nu-i sunt de folos. Pentru apă cel mai indicat este un recipient cu picurător agăţat de unul din pereţii cuştii, din care hamsterul să poată bea atunci când simte nevoia.
Nu trebuie să exagerăm cantitativ cu mâncarea pentru hamster pentru că poate deveni obez. El, în general, mănâncă orice, fiind omnivor. În afară de hrana specială pentru acesta, care se găseşte în pet-shop-uri, îi putem îmbogăţi meniul cu orice aliment de origine vegetală sau animală: morcovi, salată, pătrunjel, porumb, banane, mere, nuci, caise, carne de pasăre (pui, curcan) doar fiartă, orez fiert, ou fiert, paste, pâine uscată. Trebuie să evităm însă citricele care nu sunt sănătoase pentru aparatul digestiv al hamsterului. Dacă într-un interval de 24 de ore nu a mâncat toată cantitatea de fructe şi legume, trebuie să aruncăm aceste resturi, pentru ca prezintă riscul de a se altera devenind o sursă de microbi.
În comparaţie cu alte animale de mici dimensiuni, precum iepurii sau porcuşorii de Guineea, hamsterii nu au nevoie să le fie tăiate unghiile în mod regulat. Majoritatea hamsterilor îşi rod unghiile pentru a le ţine scurte. Hamsterii se spală singuri, la fel ca pisicile. Rasele cu păr lung, în schimb, vor avea nevoie câteodată să le fie îndepărtate mici impurităţi din blană cu ajutorul unei periuţe de dinţi moale. Unele varietăţi de hamster preferă băile de nisip.
Hamsterii se îmbolnăvesc rar, iar cel mai frecvent din cauza frigului sau a hranei, potrivit site-ului lumea-copiilor. Simptome care indica posibilitatea unei stări de boală sunt: blana ciufulită sau murdară, strănutul, respiraţia şuierată şi/sau greoaie, scurgeri din ochi şi/sau nas, pierderea poftei de mâncare, tendinţa de a se ascunde în locurile cele mai întunecoase şi mai ferite ale cuştii, lipsa de activitate, căderea părului, coada umedă, diareea. Hamsterul poate dezvolta diferite boli de piele, cauzate de parazaţi externi, alergii, infecţii cutanate, infecţii respiratorii, diaree, intoxicaţii.
Durata de viaţă a unui astfel de companion este de trei-patru ani.
