Încet, încet ne apropiem de vară. Vremea devine caldă, plimbările împreună cu animalele dragi se lungesc, câinii aleargă şi se bucură de soare şi de iarbă. Însă există şi primejdii în timpul anotimpurilor fierbinţi, probleme ale câinilor care implică reglarea temperaturii corporale.
Oamenii au glande sudoripare presărate pe toată pielea. Aceste formaţiuni anatomice minuscule servesc la eliminarea transpiraţiei pentru a răcori corpul. Câinii au un tip de glande sudoripare numite glande merocrine, care sunt situate numai în tălpi. Totuşi aceste animale transpiră extrem de puţin prin pernuţele din tălpi. Având o densitate redusă de glande sudoripare, alte mecanisme naturale de răcire sunt mai importante decât transpiraţia. În acelaşi timp dacă apare un miros neplăcut al pielii câinilor, nu este de vină o transpiraţie abundentă.
Forma principală de termoreglare la câini este gâfâitul. Când un câine respiră accelerat, căldura se elimină din corp servindu-se de pierderea de umiditate în zonele limbii, gurii şi gâtului. Pe măsură ce expiră în timpul gâfâitului, aerul umed se evaporă şi printr-un mecanism fizic simplu, scade temperatura.
O altă formă de termoreglare este vasodilataţia, care este o mărire în volum a vaselor de sânge periferice. Vasodilataţia permite unei cantităţi mai mari de sânge cald să se apropie de suprafaţa pielii. Cu cât acest sânge este mai aproape de suprafaţa corpului, în primul rând pe zona facială şi urechi, cu atât un câine se poate răcori mai bine.
Mirosul intens sau neplăcut al pielii câinelui nu arată o transpiraţie excesivă ci mai degrabă o boala de piele sau un dezechilibru metabolic. Uneori, dacă rinichii nu pot elimina toxinele din corp, acestea se acumulează în piele, oamenii putând percepe ceea ce se numeşte un miros urinos, amoniacal. În aceste situaţii este de mare ajutor laboratorul de analize ale sângelui care stabileşte nivelul de normalitate ale funcţiilor renale sau hepatice.
Faptul că glandele sudoripare nu sunt importante pentru organismul canin provine din istoria speciei. Câinii sălbatici fiind vânători nu puteau să miroasă a transpiraţie pentru că prada simţea de la depărtare haita flămândă şi se refugia în goană.
În plus, răcorirea prin transpiraţie însemna o pierdere de lichide accentuată, adică o deshidratare periculoasă, sursele de apă nefiind bogate în savana unde trăia strămoşul câinelui domestic.
Înţelegerea modului în care câinii se răcoresc şi ştiind ce se întâmplă atunci când se supraîncălzesc, vă poate ajuta să aveţi grijă de companionul credincios atunci când temperaturile cresc. Asigură-te de comfortul lui Rex, Pufi sau Azor şi că ei se pot bucura de zilele calde la fel de mult ca tine!
