Hrănirea planetei în anul 2050 graţie unei producţii agricole 100% bio nu se va putea face fără o majorare importată a suprafeţei cultivate sau o modificare a regimului alimentar al fiinţelor umane, arată un studiu publicat în revista Nature Communications.
Cercetătorii au ajuns la aceste concluzii pe baza unui model conform căruia, în 2050, populaţia planetei va fi despre nouă milioane de fiinţe umane precum şi pe necesitatea creşterii cu 50% a producţiei agricole pentru a hrăni planeta la acea dată.
Potrivit studiului, având în vedere că agricultura bio are randamente mai mici decât agricultura tradiţională, pentru a atinge obiectivul de hrăni planeta fără a modifica comportamentul alimentar anual va fi nevoie ca suprafeţele cultivate să crească de la 16% până la 33%, iar în acelaşi timp despăduririle să crească de la 8% la 15%. În pofida impactului pozitiv pentru mediu al agriculturii bio, în special faptul că nu utilizează pesticide, cercetătorii apreciază că această soluţie nu este un viabilă.
În consecinţă, cercetătorii au trecut în revistă alte scenarii, care merg de la o conversie parţială la o conversie totală însoţită de anumite modificări ale regimului alimentar, în special un regim alimentar cu mai puţină carne.
"Conversia la agricultura bio ar putea avea potenţialul de a răspunde la cererea alimentară mondială şi a o face într-o manieră durabilă, însă numai dacă risipa alimentară şi producţia de carne vor fi diminuate", concluzionează articolul din revista Nature Communications.
Potrivit cercetătorilor, obţinerea tuturor produselor agricole într-o manieră bio şi fără a majora suprafeţele cultivabile devine o opţiune viabilă numai prin reducerea cu 50% a risipei alimentare şi în acelaşi timp prin suprimarea totală a culturilor destinate hranei animalelor. Rezultatul: un şeptel mai mic şi reducerea de la 38% la 11% a ponderii reprezentate de proteinele animale în totalitatea proteinelor consumate de om.
Fără a se pronunţa în favoarea unui anumit scenariu, studiu estimează că o punere în practică parţială şi combinată ar permite un viitor alimentar mai durabil.
Însă unii cercetători au primit cu scepticism modelele prezentate în acest studiu deoarece conţin multe supoziţii care ar putea sau nu să se adeverească, comentează Les Firbank, cercetător în agricultură la Universitatea din Leeds.
"Cu aceste strategii, hrănirea fiinţelor umane ar fi diferită faţă de cea din prezent, cu foarte puţină carne şi o creştere importantă a consumului de legume" subliniază Martine Barons, de la Universitatea din Warwick. "Cum va fi gestionată această schimbare?" se întreabă Martine Barons, evocând în special normele culturale şi sociale care vor trebui rescrise.
