În România peste trei sferturi dintre absolvenţii de bacalaureat încep imediat studiile universitare, două treimi dintre ei sunt fete, iar studenţii români care urmează un masterat dedică studiului cel mai redus număr de ore. De asemenea, studentul român este cel mai sărac dintre europeni, iar depărtarea de familie nu este un motiv care să-l împiedice să plece la studii în străinătate, potrivit concluziilor dintr-un raport elaborat de Eurostudent.
Studiul s-a desfăşurat pe baza unei anchete întreprinse în campusurile universitare din 25 de state şi încearcă să prezinte un profil al studentului european, luând în calcul criterii precum condiţiile de trai, sumele de bani pe care le are la dispoziţie şi viaţa sentimentală.
Alături de România, ţările care înregistrează cei mai mulţi studenţi ce încep studiile universitare imediat după absolvirea bacalaureatului sunt Franţa, Italia şi Polonia, iar la polul opus găsim Danemarca, unde trei sferturi dintre ei fac o pauză după liceu, întrucât sistemul educativ danez privilegiază experienţele extraşcolare, cum ar fi cele profesionale sau asociative, un an de tranziţie între formele de studiu, numit „gap-year”, fiind recomandat în această ţară.
Din punctul de vedere al vârstei, britanicii sunt cei mai bătrâni studenţi, 23% dintre ei având peste 30 de ani, cei mai tineri fiind francezii, a căror medie de vârstă este de 21,6 ani.
Pe lângă România, celelalte ţări unde fetele formează două treimi din populaţia studenţească sunt Danemarca şi Suedia.
Cât priveşte masteratul, românii dedică studiului numai 23 ore pe săptămână, cel mai mic din Europa, la cealaltă extremă situându-se Suedia, cu o medie de 39 de ore.
Dar în cazul studiilor universitare, francezii par a fi cei mai leneşi, cu 31 de ore de studiu, iar italienii cei mai silitori, aceştia consacrând învăţării în medie 38 de ore pe săptămână. Autorii studiului explică această situaţie în cazul italienilor prin faptul că 76% dintre cei care au vârsta sub 25 de ani continuă să locuiască împreună cu părinţii, 90% dintre ei nefiind deranjaţi de această situaţie. În schimb, studenţii germani din aceeaşi categorie de vârstă sunt mai puţin entuziaşti cu privire la acest aspect, din cei 28% care rămân alături de familie numai 49% se declară mulţumiţi.
În ceea ce priveşte modalităţile de cazare, studenţii francezii sunt cei mai individualişti, numai 12% dintre ei acceptând să împartă spaţiul locativ cu altcineva.
Studenţii europeni se diferenţiază şi în funcţie de nivelul lor de trai. Dacă cei mai săraci sunt românii, care cheltuie circa 600 de euro pe lună, potrivit acestui raport, cei mai înstăriţi sunt elveţienii, ei având un buget mediu lunar de 1.500 de euro.
Cât despre activitatea profesională desfăşurată în paralel cu studiile, polonezii se disting prin faptul că muncesc cel mai mult pentru a se întreţine din resurse proprii, ei lucrând în medie 19 ore pe săptămână şi astfel numai 44% au o condiţie socială modestă, cel mai mic procent din Europa. Cei mai dezinteresaţi de munca remunerată sunt studenţii francezi, ei lucrând în medie numai 2 ore pe săptămână.
La capitolul repartiţiei pe categorii sociale, în Franţa şi Spania, categoriile cu venituri modeste sunt cele mai slab reprezentate în învăţământul superior, la polul opus aflându-se Danemarca, ţară unde egalitatea de şanse este influenţată cel mai puţin de condiţia socială.
De asemenea, lipsa banilor este principalul obstacol în calea plecării la studii în străinătate. Dar motivul care îi determină pe studenţi să renunţe la studiile în alte ţări este cel mai frecvent depărtarea de cei apropiaţi, excepţiile fiind studenţii din România, Danemarca şi Suedia, care se arată mai puţin influenţaţi de acest factor.
