Europa este zguduită în aceste zile de criza datoriilor statelor. Falimentul Greciei, ţară care aşteaptă un al doilea bailout, nu mai este de mult o utopie, ci o variantă de lucru. Irlanda şi Portugalia au beneficiat şi ele de asistenţă financiară, iar pieţele încep să adulmece probleme mari şi în Spania şi, mai ales Italia, ultima ţară fiind taxată la niveluri de dobândă inimaginabile acum câteva luni, atunci când iese să obţină finanţare.
Numitorul comun al celor trei ţări care au beneficiat de ajutoare financiare: toate au avut, anul trecut, un nivel al datoriei publice de peste 90% din PIB, cu mult peste limita, uitată cam de toată lumea, de 60%, convenită prin Tratatul de la Maastricht, acea Biblie a Uniunii Europene. Grecia a terminat anul trecut cu 142% din PIB, Irlanda cu 96,2% din PIB, iar Portugalia cu 93%. Şi, evident, odată cu noile împrumuturi din pachetele de salvare, datoriile cresc ca procent în PIB, din moment ce programele de austreitate nu par a da mari roade până acum-vezi cazul Greciei.
În toată această criză care pare a îngenunchea zona euro, cum stă România? Bine, dacă ne uităm strict la limita convenită la Maastricht: după primele şase luni ale acestui an, datoria publică a României se ridică la aproape 40% din PIB (214 miliarde de lei), potrivit datelor Ministerului de Finanţe, deci, teoretic, mai este spaţiu de manevră până la pragul de 60%. Extrem de prost dacă avem în vedere evoluţia datoriilor. La finalul lui 2008, an în care a izbucnit criza economică, România înregistra un nivel al datoriei publice de doar 13,4%. În doar doi ani, nivelul datoriei a crescut de mai mult de două ori, ajungând la 30,8% din PIB la finalul lui 2010. Este cea mai mare creştere la nivelul întregii Uniuni Europene în perioada 2008-2010.
Practic nici o altă ţară europeană n-a reuşit să se îndatoreze, raportat la PIB, mai mult decât România în anii 2009 şi 2010. În plus, în primele şase luni ale acestui an, România a mai adăugat încă 10% din PIB la datorie. Este drept că, şi la nivelul de 30,8% de anul trecut, România era una dintre ţările cel mai puţin îndatorate ale continentului, dar dinamica reprezintă totuşi un semnal de alarmă: statul român a împrumutat suplimentar, în doar doi ani, 2009 şi 2010, 20 de miliarde de euro (creştere de la 17,11 miliarde la 37 de miliarde) asta fără a lua în calcul împrumuturile suplimentare din prima jumătate a acestui an. Dacă ne oprim la finalul lui iunie 2011, datoria publică a României a trecut de 50 de miliarde de euro (214 miliarde RON la un curs de 4,27).
Cât de periculos este actualul nivel al datoriei pentru România. “Aparent, avem o situaţie mai bună din acest punct de vedere, ca toţi ceilalţi nou intraţi în Uniunea Europeană, dar am avut o creştere foarte rapidă în ultimii ani şi, având venituri fiscale scăzute şi un grad mare de euroizare a economiei, situaţia serviciului datoriei publice pentru anii viitori se complică. Putem să fim în situaţia să ne consolidăm fiscal (suntem în plin proces-n.red.), dar această consolidare să piardă din eficacitate pentru că va creşte costul datoriei publice” crede profesorul de economie Daniel Dăianu.
Profesorul atrage atenţia asupra unui posibil risc al costurilor de finanţare în viitor, din cauza climatului extern şi nu exclude nici posibilitatea de a utiliza sumele din acordul precautionary cu FMI în cazul în care “pieţele ar îngheţa de tot”.
Mai mult, pe lângă riscul creşterii costurilor de finanţare (cotaţiile CDS ale României au crescut cu peste 100 de puncte de bază), România, ca şi alte ţări nou intrate în UE, ar putea fi nevoită să opereze şi cu alte ipoteze: scăderea de producţie de anii trecuţi nu poate fi recuperată prea curând, iar rata potenţială de creştere durabilă a scăzut de la 5-5,5% la 3-3,5%.
