Jumătate dintre manageri îşi petrec la birou până la 10 ore pe zi, zilnic, iar dintre aceştia, 90% spun că-şi iau de lucru şi acasă, cel puţin o dată pe săptămână. Specialiştii în HR consideră că această stare de lucru nu este benefică pe termen lung, pentru că oamenii care muncesc prea mult sunt mai nefericiţi şi implicit mai puţin performanţi.
Aceasta este cel puţin una dintre concluziile unui sondaj online efectuat de Dynamic HR, companie de training şi consultanţă în domeniul resurselor umane cu peste 700 de manageri consiliaţi în ultimii trei ani şi cursuri livrate unui număr de 3.500 de angajaţi din zeci de companii.
„Când şapte din zece manageri spun că muncesc şi în weekend cel puţin o dată pe lună, când şase din zece spun că nu menţin sau nu ştiu dacă menţin un echilibru între viaţa profesională şi cea privată, probabil că putem spune că avem o situaţie demnă de atenţie. Pentru ei, conceptul de echilibru între cele două ipostaze, profesional şi privat, rămâne încă de descoperit sau de implementat”, este de părere Simona Nicolaescu, business owner Dynamic HR.
De altfel, conceptul de echilibru între viaţa profesională şi cea privată (work-life balance) a început să preocupe firmele din România de câţiva ani, chiar dacă la nivel public se ştiu încă foarte puţine. Departamentele de HR şi liderii de bussiness au realizat că un personal fericit este mai performant şi că uneori, este recomandat să te asiguri, ca lider de organizaţie, că munca nu prevalează asupra timpului liber.
„Românii s-au obişnuit cu un mediu de lucru hiperconcurenţial, dar această stare de lucruri nu este benefică pe termen lung. Nenumărate studii internaţionale au demonstrat că oamenii fericiţi sunt mai performanţi, iar fericirea la locul de muncă înseamnă şi relaxare, şi loc şi timp pentru viaţa personală”, a explicat Simona Nicolaescu.
Sondajul a relevat că 30% dintre respondenţi dau „destul de des” prioritate muncii în detrimentul timpului petrecut cu familia sau prietenii. Alţi 40% fac aceasta „uneori”.
„Aţi spune că merită, din moment ce sunt plătiţi cu salarii mult peste cel mediu, că beneficiază de pachete financiare etc, însă la un moment dat ‘se ard’ şi pur şi simplu nu mai dau randament sau pleacă şi-şi deschid afaceri antreprenoriale. Aceştia sunt cei mai valoroşi angajaţi pierduţi de companii doar din cauză că nu au reuşit să le impună un echilibru între muncă şi relaxare”, explică Simona Nicolaescu.
Această realitate îşi are originile în goana după succesul profesional a generaţiilor de după 1989, în dorinţa de realizare, dar şi în atmosfera de stres creată de criza economică ce a lovit serios în locurile de muncă din companii, în middle management, în clasa de mijloc, în general.
