Aproximativ 90% dintre dezastrele naturale produse la ora actuală la nivel global au drept cauză inundaţiile şi seceta, relevă datele oficiale ale Convenţiei Ramsar, publicate cu ocazia Zilei Mondiale a Zonelor Umede, potrivit unui comunicat de presă al Ministerului Mediului, transmis AGERPRES.
În prezent, există 169 de părţi contractante care au înscris pe lista Ramsar un număr de 2.253 de zone umede de importanţă internaţională, având o suprafaţă totală de peste 215 milioane de hectare.
Tema aleasă în acest an pentru sărbătorirea Zilei Mondiale a Zonelor Umede este „Zone umede pentru reducerea dezastrelor” şi atrage atenţia asupra faptului că aproximativ 90% din dezastre sunt cauzate de pericolele legate de apă, cum ar fi inundaţiile şi seceta.
„Zonele umede şi serviciile ecosistemice pe care le oferă acestea sunt deosebit de importante pentru a reduce riscurile de dezastre şi pentru creşterea capacităţii de adaptare la extremele climatice. Ministerul Mediului, prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, precum şi administraţiile parcurilor unde zonele umede, importante ca habitate pentru speciile de păsări acvatice, au un grad mare de reprezentativitate vor organiza împreună cu toţi factorii interesaţi (autorităţi locale, organizaţii neguvernamentale, mass-media locală şi naţională), activităţi specifice de celebrare şi sensibilizare a publicului asupra semnificaţiei acestui eveniment important, precum şi de conştientizare privind importanţa zonelor umede. Astfel, sunt organizate simpozioane, expoziţii, concursuri, sunt realizate publicaţii, afişe etc.”, se arată în comunicatul citat.
Spaţiile umede prezintă o deosebită importanţă, având în vedere că multe dintre mijloacele de existenţă depind de pescuit, de rizicultură, de călătorii sau turism, precum şi de aprovizionarea cu apă. Pe de altă parte, zonele umede sunt vitale şi din perspectiva faptului că ele adăpostesc forme de viaţă foarte diverse, protejează litoralurile, protejează de inundaţii şi stochează dioxidul de carbon pentru a regla schimbările climatice, potrivit site-ului worldwetlandsday.org.
Zonele umede au fost definite ca fiind întinderile de bălţi, mlaştini, ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce sau sărată, inclusiv întinderi de apă marină a căror adâncime la reflux nu depăşeşte şase metri. Obiectivul declarat al Convenţiei Ramsar este acela de a conserva zonele umede, fauna şi flora care servesc ca habitat al păsărilor acvatice. Deşi zonele umede acoperă doar 1% din suprafaţa planetei, ele sunt responsabile într-o proporţie foarte mare de schimburile bio-geo-chimice dintre uscat, atmosferă şi sistemele hidrologice, la scară regională şi globală.
Datele oficiale arată că siturile Ramsar din România, care apar pe listele Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (UICN), totalizează 1.156.448 de hectare. Lista cuprinde: Rezervaţia Biosferei 'Delta Dunării' (în 1991), Insula Mică a Brăilei (2001), Parcul Natural Lunca Mureşului (2006), Complexul piscicol Dumbrăviţa (2006), Lacul Techirghiol (2006), Parcul Natural Porţile de Fier (2011), Parcul Natural Coma na (2011), Tinovul Poiana Stampei (2011), Lacul Bistreţ (2012), Confluenţa Olt — Dunăre (2012), Lacul Iezer Călăraşi (2012), Balta Suhaia (2012), Ostroavele Dunării-Bugeac-Iortmac (2012), Blahniţa (2012), Braţul Borcea (2012), Canaralele de la Hârşova (2012), Confluenţa Jiu-Dunăre (2012), Calafat-Ciuperceni-Dunăre (2012) şi Dunărea Veche — Braţul Măcin (2012).
De asemenea, în data de 15 aprilie 2013, miniştrii Mediului din România şi Bulgaria au semnat un acord de colaborare în urma desemnării transfrontaliere a trei zone comune de-a lungul Dunării, respectiv: „Iezerul Călăraşi — Srebarna”, „Suhaia — Insula Belene” şi „Bistreţ — Insula Ibisha”.
