23 septembrie, ora 00:00, a fost termenul-limită pentru depunerea candidaturilor în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2 noiembrie.
După 23 septembrie, Biroul Electoral Central are la dispoziţie 48 de ore pentru a valida candidaturile, iar deciziile BEC pot fi contestate în alte 24 de ore la Curtea Constituţională, judecătorii CCR având la dispoziţie alte 24 de ore pentru a se pronunţa.
Pe data de 30 septembrie, BEC va trage la sorţi ordinea candidaţilor pe buletinele de vot, iar pe 3 octombrie se va da startul oficial al campaniei electorale, tot atunci primarii anunţând delimitarea şi numerotarea secţiilor de votare din localităţile pe care le administrează.
23 octombrie este termenul-limită până la care trebuie finalizat procesul de desemnare a preşedinţilor fiecărei secţii de votare şi locţiitorilor lor, apoi biroul fiecărei secţii va trebui completat cu reprezentanţi ai partidelor politice.
Urmează, până pe 31 octombrie, distribuirea buletinelor şi ştampilelor de vot pe fiecare secţie de votare.
La 1 noiembrie, ora 7:00 se încheie campania electorală, iar între orele 18:00 şi 20:00, preşedintele fiecărei secţii va înregistra cererile pentru urna mobilă făcute de persoanele care nu se pot deplasa la secţia de votare, dar vor totuşi să-şi exercite dreptul de vot.
Pe 2 noiembrie are loc procesul de votare, primul tur, între orele 7:00 – 21:00.
O modificare esenţială adusă HG nr. 521/2004 este că este permisă exercitarea votului de către persoanele care nu se află în localitatea de domiciliu, la orice secţie de votare, după ce declară în scris pe propria răspundere că nu au mai votat şi nu vor mai vota la acel tur de scrutin.
Pe 6 noiembrie, cel mai târziu, procesul-verbal privind rezultatul alegerilor va fi trimis de la Biroul Electoral Central la Curtea Constituţională, sub pază armată.
În cazul în care niciunul dintre candidaţi nu depăşeşte pragul de 50 % voturi atrase, se va organiza un al doilea tur de scrutin, pe 16 noiembrie, iar campania electorală va începe pe 7 noiembrie şi se va încheia pe 15 noiembrie, ora 7:00. După scrutinul din 16 noiembrie, va fi declarat câştigător candidatul care adună cele mai multe voturi.
Dacă studiem sondajele lansate pe piaţă în ultimele trei luni (iulie-septembrie 2014), constatăm că premierul Victor Ponta se situează cel mai probabil între 39 şi 47 % dintre preferinţele românilor pentru turul I al prezidenţialelor, având după cum se observă şi un trend descrescător în această perioadă. Iohannis în schimb, pare a acumula capital electoral, fiind pe un trend uşor pozitiv, situându-se undeva între 24 şi 29 % din preferinţele electoratului. Şi pare a fi singurul candidat care poate să se ridice la nivelul lui Ponta, mai ales din perspectiva bătăliei politice din turul al II-lea.
Călin Popescu Tăriceanu pare că s-a stabilizat undeva în jurul a 9 % din preferinţele electoratului, situându-se pe locul al III-lea, şi rămâne de văzut dacă va reuşi să mai adune capital politic sau va urma modelul lui Oprescu, spre exmplu, din scrutinul din anul 2009, unde înregistra rezultate bune în sondaje, cam cât are Tăriceanu acum, dar după o campanie electorală slabă, a avut în primul tur un scor de circa 3%. Actualele alegeri par să dea cel mai slab loc trei din istoria prezidenţialelor postdecembriste, reper negativ fiind până acum Gheorghe Funar, în 1992, cu aproape 11% din voturi.
Este interesant scenariul care circulă de ceva vreme prin mediile politice, însă neanunţat oficial până acum, şi anume tandemul Ponta - preşedinte - Tăriceanu - premier. Acesta ar veni ca răspuns la tandemul deja anunţat oficial, anume Iohannis peşedinte, Predoiu - premier, dar ar stârni mânia unor membri PSD din teritoriu, care ar dori un premier din partidul lor, sau în cel mai rău caz un tehnocrat.
Este aproape limpede că majoritatea voturilor lui Tăriceanu din primul tur vor ajunge la Ponta în turul II. Elena Udrea poate spera la circa 6-8 % din voturile electoratului, dar e de văzut câţi din simpatizanţii actualului preşedinte Traian Băsescu au făcut în mod real tranziţia către Elena Udrea.
Restul candidaţilor se situează undeva sub 5 % din preferinţele românilor, ceea ce face ca ei practic să nu conteze în lupta pentru prezidenţiale, decât, poate, pentru turul al doilea când vor avea posibilitatea să-şi orienteze voturile către unul dintre candidaţi.
O apariţie de ultim moment este cea a fostului şef al SIE Teodor Meleşcanu, care şi-a anunţat demisia de la şefia SIE şi pare apt pentru intrarea în cursa prezidenţială cu doar 24 de ore înainte de expirarea termenului-limită pentru depunerea candidaturilor. El reprezintă o necunoscută pentru sociologi, nefiind inclus pe lista prezidenţiabililor de casele de sondare a opiniei publice, în ultimii circa doi ani, iar din partea sa se pot ivi surprize. Desigur, la nivelul societăţii apare discuţia măcar asupra moralităţii dacă nu şi a legalităţii candidaturii unui şef de serviciu secret la alegerile prezidenţiale, dar deja aceasta este o altă discuţie.
Un element de maximă noutate apare la aceste alegeri prezidenţiale: într-o societate realmente misogină, în alegerile din noiembrie 2014 s-au înscris în cursă două femei: Elena Udrea şi Monica Macovei. În istoria post-decembristă, singura femeie care a îndrăznit să ducă o bătălie de idei cu bărbaţii a fost în anul 2000, când independenta Graziela-Elena Bârlă a obţinut în primul tur al prezidenţialelor doar 0,55% din voturi.
Este interesant că toate sondajele de opinie, chiar şi cele mai vechi, în care cei doi au fost introduşi în portofoliul de candidaţi, indică pentru turul al II-lea al prezidenţialelor o luptă între Victor Ponta şi Klaus Iohannis. Candidatul ACL se situează în previziuni între 43 şi 47 % dintre opţiuni, iar Ponta undeva între 53 şi 57 %. Există şi un sonjaj – BCS, din iulie 2014 care arată o victorie „la fotografie” a lui Iohannis în turul al II-lea, cu 50,4 %, dar şi un altul al CCSC din august 2014 care arată o victorie a lui Ponta cu 51 % la 49 %.
Nu în ultimul rând, în ecuaţie intră şi numărul nehotărâţilor sau al celor care declară că nu merg la vot. Există o masă critică a electoratului formată din circa 10 - 15 % care declară că nu merg la vot (probabil sau sigur), şi o alta, evaluată de sondaje la circa 15 - 20 % care sunt nehotărâţi cu cine să voteze. Asta însemană că un procent de circa 35 % poate aştepta ca vreunul din candidaţi să producă în campania electorală elemente care să le încline balanţa în favoarea unuia sau altuia dintre pretendenţi.
