O societate care în 40 de ani de comunism a învăţat să ceară, să pretindă să i se dea de la stat este dificil de reformat. Dar şi aşa, marea problemă a României este că, dincolo de ce poate părea legitim din partea celui care pretinde - pensionarii cu pensii speciale sunt o astfel de categorie care a ieşit în prim-plan în ultimele zile -, nu se pune cu adevărat problema dacă merită să oferi un avantaj de la stat cu preţul prăbuşirii sistemului sau al compromiterii lui pe termen lung, spune profesorul Marian Preda, decanul Facultăţii de sociologie şi asistenţă socială, Universitatea Bucureşti.
Marian Preda este coordonatorul raportului Comisiei prezidenţiale pentru analiza riscurilor sociale şi demografice din România, publicat în 2009 şi care a fost sursă de inspiraţie pentru noua lege a pensiilor care majorează vârstele de pensionare şi consacră principiul contributivităţii pentru toate categoriile de contribuabili la sistemul de pensii.
În faţa cifrelor care sunt alarmante - îmbătrânirea populaţiei, un sistem umflat din considerente politice care acum nu se mai poate susţine (peste 1,5 mld. euro anual sunt alocate direct, în ultimii doi ani, din bugetul de stat către bugetul de pensii care cheltuieşte anual 10 mld. euro), raportul citat propunea măsuri radicale precum majorarea vârstei de pensionare, dar şi recalcularea pensiilor speciale, în sensul mai larg al ajustării cuantumului lor la veniturile disponibile.
Sunt măsurile care au fost luate în ultimele luni şi care au provocat supărarea pensionarilor vizaţi şi intervenţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a blocat pentru un timp recalcularea pensiilor.
Într-un interviu pentru ZF, Marian Preda observă că, în România, cei care cer mai mult de la stat nu sunt chiar dintre cei mai săraci: „Este trist că unii dintre noi sunt săraci, dar nu-i vedem pe aceştia strigând cel mai tare. Cei care sunt nemulţumiţi de salariile de la stat sau de pensii sunt dintre aceia care de bine, de rău sunt plătiţi de acest stat".
Numărul pensionarilor îl depăşeşte acum pe cel al salariaţilor - 5,5 mil. pensionari, faţă de 4,36 milioane de salariaţi. Deşi vârsta de pensionare era de 63 de ani la bărbaţi până anul trecut, media de ieşire din sistem este, arată Preda, de 55 de ani.
Când vine vorba de plângerile pensionarilor privind nivelul lor de pensie, Preda opinează că nu actuala generaţie de pensionari este "generaţia de sacrificiu", ci generaţia "decreţeilor", adică a celor născuţi după 1967, când a fost emis decretul care interzicea avorturile.
"Actualii pensionari sunt din generaţia de după război. Au avut salarii bune, apoi şcoli şi facultăţii cât de cât bune, locuinţe date de stat pe care le-au cumpărat la preţuri modice după revoluţie. Generaţia celor născuţi după revoluţie, care va fi mult mai puţin numeroasă decât cea a «decreţeilor», are o şansă extraordinară, poate lucra la nivel european. Generaţia decreţeilor este cea care întreţine acum generaţia de după război, dar odată ce va ieşi la pensie, va avea reale probleme pentru că este numeroasă (în 1967 s-au născut aproape 528.000 de copii, faţă de 275.0000 în 1991 sau aproape 222.000 în 2008 - n.n.) şi trebuie întreţinută de o generaţie mult mai redusă numeric. Aceasta va fi adevărata generaţie de sacrificiu".
Fără o cultură a planificării nu se schimbă prea multe
Prezentul este aşa cum este pentru că de 20 de ani România nu a avut şi încă nu are o cultură a planificării strategice, mai arată Marian Preda. "Economiştii vorbesc astăzi foarte puţin, deşi ar trebui să o facă mai mult. Alţii care o fac au poziţii fundamentate politic şi nu economic. Oamenii politici care ocupă spaţiul public sunt «vorbitori de profesie», vorbesc despre tot şi toate". Schimbările de 20 de ani nu au adus pe scena publică figuri noi, iar cele care au apărut nu au confirmat. De aceea partidele sunt "ocupate" de aceleaşi figuri de ani de zile, iar riscul pe care societatea în ansamblul său este obligată să şi-l asume este acela de a nu vedea care este realitatea: "Din păcate, cei care iau poziţii publice o fac din interes. Ies la televiziuni pentru că au un interes sau altul şi aceasta este o mare problemă. De aceea specialiştii nu se aruncă în arenă".
