7.572 de sesizări, privind dispariţiile de copii au fost rezolvate de poliţiştii structurilor de investigaţii criminale, în perioada aprilie 2021 – aprilie 2022. De asemenea, specialiştii în prevenirea criminalităţii au desfăşurat peste 4.000 de activităţi, în cadrul campaniilor de prevenire a dispariţiilor de minori, potrivit unui comunicat al Poliţiei Române.
În perioada 30.04.2021 – 20.04.2022, la nivelul Poliţiei Române, au fost înregistrate 7.577 de sesizări privind dispariţiile de copii, în aceste cauze fiind dispusă căutarea, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. Dintre aceste sesizări, 259 se refereau la copii cu vârste până la 10 ani, 2.003 cu vârsta cuprinsă între 10-14 ani şi 5.315 minori mai mari de 14 ani. Menţionăm că numărul sesizărilor nu reprezintă numărul copiilor dispăruţi, deoarece acelaşi copil poate fi semnalat de mai multe ori într-un interval de timp ca fiind dispărut.
Majoritatea copiilor dispăruţi sunt găsiţi de poliţişti în primele 24-48 de ore de la primirea sesizării. Astfel, în perioada de referinţă, au fost rezolvate 7.572 de sesizări.
Totodată, de la declanşarea războiului în Ucraina, Asociaţia Telefonul Copilului a fost informată de Missing Children Europe şi de organizaţia neguvernamentală ucraineană Magnolia în legătură cu dispariţia unor copii ucraineni. Cazurile semnalate au fost transmise către Poliţia Română, conform parteneriatului încheiat între cele două entităţi, iar cei trei copii au fost identificaţi pe teritoriul României, aflându-se acum în siguranţă.
Peste 4.000 de activităţi preventive la nivel național
De asemenea, prin structurile de cercetare şi prevenire a criminalităţii, au fost desfăşurate peste 4.000 de activităţi preventive, în cadrul campaniilor de prevenire a dispariţiilor de copii, la nivel naţional.
„Mami, tu ştii unde este copilul tău?, Sărbătorile se petrec în familie şi Împreună pentru siguranţa copiilor” sunt doar câteva slogane prin intermediul cărora poliţiştii specializaţi în prevenirea criminalităţii s-au întâlnit cu peste 150.000 de copii beneficiari şi 50.000 de adulţi (părinţi, bunici, tutori legali sau cadre didactice).
Obiectivele campaniilor de prevenire au urmărit conştientizarea minorilor asupra riscurilor la care se expun atunci când pleacă de acasă ori din centrele de ocrotire şi informarea părinţilor şi tutorilor legali despre necesitatea menţinerii unei relaţii strânse cu copiii şi a unei bune comunicări pentru rezolvarea divergenţelor şi problemelor specifice vârstei lor.
De asemenea, la nivelul Institutului de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii a fost realizat Studiul privind dispariţiile de minori: o viziune tripartită asupra plecărilor voluntare, care a îmbinat analiza statistică a datelor înregistrate la nivelul Direcţiei de Investigarea a Criminalităţii, coroborat cu partea de anchetă socială pe bază de interviu, în vederea conturării unei viziuni de interior asupra acestor fapte. În acest sens, au fost realizate interviuri cu reprezentanţii tuturor actorilor instituţionali implicaţi în cazuistică: poliţişti, lucrători din centrele de ocrotire şi protecţie, respectiv D.G.A.S.P.C. (psihologi, asistenţi maternali, manageri de caz), respectiv minori cu recurenţă în ceea ce priveşte părăsirea acestor centre.
Cauzele generale care au dus la înregistrarea dispariţiilor
Conform studiului menţionat, printre cauzele generale care au dus la înregistrarea dispariţiilor, se regăsesc: lipsa de atenţie sau de interes/neglijare fată de nevoile copilului aflat în dezvoltare, astfel încât copiii se simt nedoriţi sau ignoraţi; lipsa de control a situaţiei şcolare a copiilor, în ceea ce priveşte frecvenţa la cursuri şi interesul pentru studiu arătat de copii; rigiditatea regulilor de convieţuire, lipsa de comunicare în familie sau în central de ocrotire, modele de comportament disfuncţionale receptate, lipsa interesului pentru studii, practicarea cerşetoriei, lipsa de organizare a vieţii, rezolvarea conflictuală a diferendelor, antecedente penale ale membrilor familiei, consum frecvent de alcool al unora dintre membrii familiei; starea materială precară, care determină neglijarea funcţiei de educaţie a familiei şi plasarea ei la periferia preocupărilor faţă de copii, spiritul de aventură etc.
În pandemie, prevenirea părăsirii voluntare a domiciliului de către minori a reprezentant un procentaj semnificativ pentru situaţiile de consiliere psihologică şi juridică oferite de Asociaţia Telefonul Copilului. 31,25% dintre copiii care au contactat serviciile de consiliere psihologică şi juridică oferite de Asociaţia Telefonul Copilului au menţionat părăsirea voluntară a domiciliului drept soluţie pentru evadarea din situaţiile de neînţelegere cu părinţii, iar 19,9% au menţionat problemele sentimentale drept justificare pentru gestul lor.
Reamintim că, în România, funcţionează numărul unic european pentru semnalarea copiilor dispăruţi – 116.000, gestionat de Asociaţia Telefonul Copilului, care, alături de alte 31 de organizaţii europene, reprezintă Federaţia Europeană pentru copiii dispăruţi şi exploataţi sexual Missing Children Europe.
Acest număr poate fi folosit pentru semnalarea dispariţiei unui copil de orice cetăţean care se află pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, se arată în comunicat citat.
Peste 7.500 de sesizări privind copiii dispăruţi, în decurs de un an, cei mai mulţi copii au peste 14 ani
În perioada 30 aprilie 2021 – 20 aprilie 2022, la nivelul Poliţiei Române au fost înregistrate 7.577 de sesizări privind dispariţiile de copii. Dintre aceste sesizări, 259 se refereau la copii cu vârste până la 10 ani, 2.003 la copii cu vârsta cuprinsă între 10-14 ani si 5.315 la minori mai mari de 14 ani, potrivit datelor obţinute de la Direcţia de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General de Poliţie, precizează Organizaţia Salvaţii Copiii România.
Numărul sesizărilor nu reprezintă numărul copiilor dispăruţi, deoarece acelaşi copil poate fi semnalat de mai multe ori într-un interval de timp ca fiind dispărut.
Cauzele care duc la dispariţia copiilor sunt: lipsa de supraveghere şi a comunicării dintre părinţi şi copii, abandonul şcolar şi teama faţă de reacţia părinţilor cu privire la rezultate negative acumulate la şcoală, situaţia economică precară, influenţa nefastă a anturajului, conflictele cu părinţii.
În cele mai multe dintre cazuri (aproximativ 90%), copiii pleacă în mod voluntar de acasă. În general, copiii sunt găsiţi în primele 24-48 de ore de la dispariţie, însă şansele de a fi găsiţi scad odată cu trecerea timpului. De aceea, este important ca sesizarea să fie făcută cât mai rapid şi orice informaţie legată de o dispariţie să fie transmisă în timp util.
Războiul din Ucraina a determinat o creştere a dispariţiilor la nivel mondial, contextul conflictual i-a pus pe copii în situaţii de risc, au avut loc răpiri, au fost luaţi prizonieri de război, au existat răpiri parentale, dar şi cazuri în care copiii au fugit de acasă.
Pe fondul provocat de criza refugiaţilor din Ucraina, au fost raportate cazuri de trafic de persoane.
Mai mult decât atât, au existat situaţii în care copiii s-au pierdut de părinţi şi s-au rătăcit. Numărul copiilor dispăruţi poate fi semnificativ mai mare, monitorizarea lor fiind îngreunată de faptul că familiile tranzitează mai multe ţări.
Reţeaua de linii de asistenţă telefonică pentru copii dispăruţi este operată de organizaţii naţionale din 32 de ţări din Europa. Linia telefonică europeană a copiilor dispăruţi, 116 000, oferă asistenţă gratuită, imediată, pentru salvarea vieţii atunci când copiii dispar. Copiii şi familiile care apelează acest număr beneficiază gratuit de asistenţă emoţională, psihologică, socială, legală şi administrativă 24/7. Se oferă, de asemenea, un punct central de contact şi coordonare vitală pentru cazurile transfrontaliere.
Din anul 1983, ziua de 25 mai este dedicată copiilor dispăruţi, iar la nivel mondial sunt organizate acţiuni care au scopul de a sensibiliza opinia publică cu privire la problematica copiilor declaraţi dispăruţi în întreaga lume.
În calitatea sa de organizaţie-umbrelă, Missing Children Europe reprezintă 31 de organizaţii neguvernamentale din 26 de ţări membre europene. Fiecare dintre aceste organizaţii activează în domeniul prevenirii şi ajutorării victimelor în caz de dispariţie şi/ sau exploatare sexuală.
Misiunea Salvaţi Copiii România, ca membru al Missing Children Europe, este de a proteja copiii de orice formă de violenţă, abuz sau neglijare care este cauzată sau este un rezultat al dispariţiei acestora.
În România, Centrele de Consiliere pentru Părinţi, Centrele Educaţionale şi centrele Creştem Împreună (pentru copii ai căror părinţi muncesc în străinătate), dezvoltate de Organizaţia Salvaţi Copiii, funcţionează la nivel naţional şi furnizează servicii de evaluare, consiliere psihologică şi educaţie parentală pentru copii şi părinţi, suport educaţional, activităţi de socializare şi timp liber pentru copii, precum şi suport psihologic pentru rudele în grija cărora au rămas copiii, menţionează Organizaţia.
