10. Peştele Warty Oreo (Allocyttus verrucosus) - 140 ani
Ciudatul peste din imagine populează toate zonele sudice ale oceanelor Terrei. Prefera adâncimile cuprinse între 300 şi 1.600 de metri şi nu depăşeşte lungimea de 42 de cm. Trăieşte în bancuri mari în zonele cu relief marin accidentat. Puii şi tineretul sunt peşti pelagici, căutând apele puţin adânci ale oceanelor. Warty Oreo sunt prădători voraci care vânează în primul rând alţi peşti mai mici, cefalopode şi creveţi. Compensează înfăţişarea modestă prin durata foarte mare de viaţă. Un exemplar deţinut într-un acvariu din Franţa a trăit 140 de ani.
9. Peştele aspru-portocaliu (Hoplostethus atlanticus) - 149 ani
Este un peşte oceanic relativ mare, care atinge maxim 75 de cm lungime, la o greutatea absolută de 7 kilograme. La fel ca înotătorul de mai sus, preferă apele adânci de aproximativ 180-1.800 metri. Îl putem întâlni în Pacificul de est şi de vest, precum şi în estul Atlanticului. Peştele are, de fapt, o culoare roşu intensă în timpul vieţii, însă, imediat după ce moare, culoarea i se schimbă aproape instantaneu într-o nuanţă de portocaliu, fapt de unde i-a derivat numele. Are o carne cu gust excelent, acesta fiind motivul pentru care peştele abonat la viaţă lungă este pescuit fără cruţare. Din acest motiv, specia a ajuns aproape de extincţie, puţine exemplare mai având astfel ocazia de a mai atinge vârsta matusalemică de 149 ani, cât a avut cel mai vârstnic peşte de acest gen. Vârsta sa a fost determinată prin datarea radiometrică a urmelor de izotopi din otoliţii (oasele urechilor) unui exemplar capturat pe coasta Africii de Sud. Experţii estimează că, teoretic, peştele aspru-portocaliu poate atinge vârstă maximă de 156 ani.
8. Broasca ţestoasă gigant din Insulele Aldabra (Geochelone gigantea) - 152 ani
Reptila în cauză se numără şi printre cele mai mari ţestoase din lume, rivalizând din acest punct de vedere cu celebrele ţestoase de Galapagos. Carapacea să are o culoare cafeniu ştearsă, întregul ansamblu find susţinut de picioare scurte şi masive îmbrăcate într-o piele solzoasă. Gâtul acestei specii este neobişnuit de lung, ca o adaptare care ajută ţestoasa să pasca frunzele tufişurilor aflate la peste 1 metru înălţime faţă de nivelul solului. Este o specie strict endemică insulelor din Atolul Aldabra, situat în cadrul Arhipelagului Seychelles. Geochelone gigantea sunt animale remarcabile, fiind totalmente indiferente faţă de prezenţa omului. Din nefericire, odată ce au căzut pe spate, nu îşi mai pot redresa poziţia, murind din cauza insolaţiei. Pe piaţa neagră a crescătorilor de animale, costul lor variază între 1.500 $ şi 20.000 $, în funcţie de vârstă şi dimensiunea ţestoasei respective.
7. Sturionul de Lac (Acipenser fulvescens) - 152 ani
În apele dulci din zona temperată a Americii de Nord, trăiesc nu mai puţin de 20 specii de sturioni. Dintre toate acestea, specia sturionului care înoată în unele lacuri din statele americane Minnesota, Wisconsin şi Michigan, deţine recordul de vârstă. Este un sturion cu talie sensibil mai mică decât a morunilor şi nisetrilor noştri. Cu toate acestea poate atinge lejer 100 kilograme, la o lungime de maximum 3 metri. În prezent specia este protejată, autorităţile stabilind un număr fix de exemplare care poate fi capturat de către pescarii sportivi de-a lungul unui sezon.
6. Peştele de stâncă din Kamceatka (Sebastes borealis) - 157 ani
Ocupantul acestui loc este, din nou, o specie de peste: peştele de stâncă de Kamceatka are, de fapt, o răspândire mult mai largă decât cea legată de numele său. În afară de apele peninsulei Kamceatka, trăieşte de-a lungul vestului continentului nord-american, până în dreptul Californiei. Preferă apele cu o adâncime cuprinsă între 300-400 metri, fiind un peşte cu dimensiuni impresionante, depăşind în medie lungimea de un metru, greutatea sa putând atinge şi 20 kilograme. Are o carne apreciată, din acest motiv specia sa fiind pescuită intensiv începând cu decadă 1960-1970. Ajuns în prag de dispariţie în anul 1991, pescuitul industrial la această specie a fost interzis. Cel mai vârstnic exemplar avea vârsta de 157 ani când a fost pescuit.
5. Broasca ţestoasă de Galapagos (Geochelone nigra) - 177 ani
Avem de-a face nu doar cu un animal matusalemic prin definiţie, ci cu însăşi cea mai mare specie de broască ţestoasă de uscat din lume. Masculii ţestoaselor din arhipelagul Galapagos prezintă dimensiuni uluitoare, greutatea unei astfel de "ghiulele" vii atingând circa 300 de kilograme. Populaţiile au fost crunt lovite de vânătoarea iraţională, astăzi supravieţuind doar o mică parte din ţestoasele care altădată puteau fi întâlnite în toate insulele din Galapagos. Dacă în momentul în care exploratorul Charles Darwin a ajuns în Galapagos, aici trăiau 250.000 de ţestoase, în prezent mai supravieţuiesc doar 15.000. Sunt animale foarte paşnice, erbivore, care se hrănesc exclusiv cu iarbă, cactuşi, frunze şi fructe. O ţestoasă consumă zilnic aproximativ 32-36 kilograme de vegetale.
4. Ariciul roşu de mare (Strongylocentrotus franciscanus) - 200 ani
Ocupantul locului 4 este primul animal nevertebrat din lista noastră. Are o arie largă de răspândire, fiind întâlnit în Oceanul Pacific, în apele care scaldă ţărmurile Alaskăi, Canadei şi Californiei. Trăieşte în apele de adâncime mică, nefiind întâlnit mai jos de limita celor 90 metri, caracteristica speciei sale. Corpul său este acoperit cu spini lungi care i-au dat denumirea. Spinii cresc în timp, odată cu vârsta animalului, lungimea lor variind între 8 şi 19 cm. În ciuda numelui, culoarea sa acoperă de fapt o largă paleta de nuanţe de la roşu până la vişiniu. Este un vegetarian convins, hrănindu-se pe tot parcursul vieţii sale îndelungate doar cu diverse specii de alge marine. Este un recordman al lumii animale, specialiştii descoperind în mai multe rânduri exemplare a căror vârstă era de circa 200 de ani. Cu atât mai bizar şi inexplicabil este faptul că aricii de mare bătrâni de două secole încă aveau capacitatea de a se înmulţi...
3. Peştele încruntat (Sebastes aleutianus) - 205 ani
În ciuda numelui său dat de către primii cercetători care i-au descris specia în anul 1898, peştele încruntat este, de fapt, un peşte de stânci din zona abisală, aparţinând marii familii a bibanilor de mare. Poate atinge lungimea de 97 cm şi trăieşte în Pacificul de nord, din Japonia, Insulele Aleutine, până în apele care scaldă California. Se întâlneşte la adâncimi cuprinse între 25-900 metri. În urma pescuitului excesiv, în prezent se prind peşti cu vârsta medie de 100-140 ani, dar cel mai bătrân peste încruntat avea vârsta incredibilă de 205 ani.
2. Balena de Groenlanda (Balaena mysticetus) - 211 ani
Iată că am ajuns şi la singurul mamifer din topul nostru, aşezat de alfel, foarte confortabil pe un onorabil loc 2. Este o balenă tipică prin definiţie, o făptură colosală a adâncurilor, precum şi mamiferul cu cea mai mare proporţie de grăsime în organism. Atinge dimensiuni impresionate: o lungime de 20 metri la o greutate imensă de 136 tone, fiind astfel pe tot locul doi, după balena albastră, în topul celor mai mari balene. Trăieşte în exclusivitate în apele unde abundă krill-ul (zooplanctonul) din zona Oceanului Arctic. Nu este doar cel mai longeviv mamifer, după cum aminteam anterior, ci şi animalul de pe Terra care posedă cea mai mare gură! Datorită stratului sau adipos foarte consistent, a fost multă vreme vânată pentru grăsimea din care se făcea uleiul necesar iluminării stradale a oraşelor, înainte de folosirea pe scară largă a curentului electric. Astăzi, se estimează că mai supravieţuiesc circa 25.000 de exemplare, specia fiind ocrotită. În trecut se credea că aceste balene trăiesc circa 60-70 ani. Cu toate acestea s-au descoperit vârfuri de harpoane de os în trupurile balenelor studiate în anii 1993, 1995, 199 şi 2007, fapt care i-a intrigat pe unii cercetători care au avansat ideea conform căreia balenele în cauză ating vârste de 150-200 ani. Cel puţin asta era vârsta vârfurilor de harpon, după ce au fost analizate cu izotopi de carbon. În anul 2007, un specimen capturat pentru studii ştiinţifice avea în straturile de grăsime vârful unui harpon exploziv construit în New Bedford, Massachusetts, în anul 1890. O mostră de ADN prelevată balenei a dezvăluit şi vârsta cetaceului. Fix 211 ani.
1. Scoica Quahog (Arctica islandica) - 400 ani
Cu siguranţă că nimeni nu şi-a imaginat că recordmanul fără rival al tuturor vieţuitoarelor de pe Terra în ceea ce priveşte longevitatea este o banală scoică, comestibilă şi gustoasă, de altfel. Molusca vedetă trăieşte în apele Atlanticului de Nord, de unde este recoltată în scop comercial. Un studiu de specialitate a stabilit faptul că în cazul scoicilor Quahog cu vârsta cuprinsă între 4-195 ani, enzimele antioxidante din organism prezintă un declin accentuat în primii 25 de ani de viaţă, după care nivelul acestor enzime rămâne stabil în următorii 150 ani. Conform măsurătorilor, cea mai vârstnică scoică din această specie a fost contemporană cu Galileo Galilei: tocmai a atins vârsta incredibilă de 400 ani, se simte bine şi chiar continuă să procreeze.
Ciudatul peste din imagine populează toate zonele sudice ale oceanelor Terrei. Prefera adâncimile cuprinse între 300 şi 1.600 de metri şi nu depăşeşte lungimea de 42 de cm. Trăieşte în bancuri mari în zonele cu relief marin accidentat. Puii şi tineretul sunt peşti pelagici, căutând apele puţin adânci ale oceanelor. Warty Oreo sunt prădători voraci care vânează în primul rând alţi peşti mai mici, cefalopode şi creveţi. Compensează înfăţişarea modestă prin durata foarte mare de viaţă. Un exemplar deţinut într-un acvariu din Franţa a trăit 140 de ani.
9. Peştele aspru-portocaliu (Hoplostethus atlanticus) - 149 ani
Este un peşte oceanic relativ mare, care atinge maxim 75 de cm lungime, la o greutatea absolută de 7 kilograme. La fel ca înotătorul de mai sus, preferă apele adânci de aproximativ 180-1.800 metri. Îl putem întâlni în Pacificul de est şi de vest, precum şi în estul Atlanticului. Peştele are, de fapt, o culoare roşu intensă în timpul vieţii, însă, imediat după ce moare, culoarea i se schimbă aproape instantaneu într-o nuanţă de portocaliu, fapt de unde i-a derivat numele. Are o carne cu gust excelent, acesta fiind motivul pentru care peştele abonat la viaţă lungă este pescuit fără cruţare. Din acest motiv, specia a ajuns aproape de extincţie, puţine exemplare mai având astfel ocazia de a mai atinge vârsta matusalemică de 149 ani, cât a avut cel mai vârstnic peşte de acest gen. Vârsta sa a fost determinată prin datarea radiometrică a urmelor de izotopi din otoliţii (oasele urechilor) unui exemplar capturat pe coasta Africii de Sud. Experţii estimează că, teoretic, peştele aspru-portocaliu poate atinge vârstă maximă de 156 ani.
8. Broasca ţestoasă gigant din Insulele Aldabra (Geochelone gigantea) - 152 ani
Reptila în cauză se numără şi printre cele mai mari ţestoase din lume, rivalizând din acest punct de vedere cu celebrele ţestoase de Galapagos. Carapacea să are o culoare cafeniu ştearsă, întregul ansamblu find susţinut de picioare scurte şi masive îmbrăcate într-o piele solzoasă. Gâtul acestei specii este neobişnuit de lung, ca o adaptare care ajută ţestoasa să pasca frunzele tufişurilor aflate la peste 1 metru înălţime faţă de nivelul solului. Este o specie strict endemică insulelor din Atolul Aldabra, situat în cadrul Arhipelagului Seychelles. Geochelone gigantea sunt animale remarcabile, fiind totalmente indiferente faţă de prezenţa omului. Din nefericire, odată ce au căzut pe spate, nu îşi mai pot redresa poziţia, murind din cauza insolaţiei. Pe piaţa neagră a crescătorilor de animale, costul lor variază între 1.500 $ şi 20.000 $, în funcţie de vârstă şi dimensiunea ţestoasei respective.
7. Sturionul de Lac (Acipenser fulvescens) - 152 ani
În apele dulci din zona temperată a Americii de Nord, trăiesc nu mai puţin de 20 specii de sturioni. Dintre toate acestea, specia sturionului care înoată în unele lacuri din statele americane Minnesota, Wisconsin şi Michigan, deţine recordul de vârstă. Este un sturion cu talie sensibil mai mică decât a morunilor şi nisetrilor noştri. Cu toate acestea poate atinge lejer 100 kilograme, la o lungime de maximum 3 metri. În prezent specia este protejată, autorităţile stabilind un număr fix de exemplare care poate fi capturat de către pescarii sportivi de-a lungul unui sezon.
6. Peştele de stâncă din Kamceatka (Sebastes borealis) - 157 ani
Ocupantul acestui loc este, din nou, o specie de peste: peştele de stâncă de Kamceatka are, de fapt, o răspândire mult mai largă decât cea legată de numele său. În afară de apele peninsulei Kamceatka, trăieşte de-a lungul vestului continentului nord-american, până în dreptul Californiei. Preferă apele cu o adâncime cuprinsă între 300-400 metri, fiind un peşte cu dimensiuni impresionante, depăşind în medie lungimea de un metru, greutatea sa putând atinge şi 20 kilograme. Are o carne apreciată, din acest motiv specia sa fiind pescuită intensiv începând cu decadă 1960-1970. Ajuns în prag de dispariţie în anul 1991, pescuitul industrial la această specie a fost interzis. Cel mai vârstnic exemplar avea vârsta de 157 ani când a fost pescuit.
5. Broasca ţestoasă de Galapagos (Geochelone nigra) - 177 ani
Avem de-a face nu doar cu un animal matusalemic prin definiţie, ci cu însăşi cea mai mare specie de broască ţestoasă de uscat din lume. Masculii ţestoaselor din arhipelagul Galapagos prezintă dimensiuni uluitoare, greutatea unei astfel de "ghiulele" vii atingând circa 300 de kilograme. Populaţiile au fost crunt lovite de vânătoarea iraţională, astăzi supravieţuind doar o mică parte din ţestoasele care altădată puteau fi întâlnite în toate insulele din Galapagos. Dacă în momentul în care exploratorul Charles Darwin a ajuns în Galapagos, aici trăiau 250.000 de ţestoase, în prezent mai supravieţuiesc doar 15.000. Sunt animale foarte paşnice, erbivore, care se hrănesc exclusiv cu iarbă, cactuşi, frunze şi fructe. O ţestoasă consumă zilnic aproximativ 32-36 kilograme de vegetale.
4. Ariciul roşu de mare (Strongylocentrotus franciscanus) - 200 ani
Ocupantul locului 4 este primul animal nevertebrat din lista noastră. Are o arie largă de răspândire, fiind întâlnit în Oceanul Pacific, în apele care scaldă ţărmurile Alaskăi, Canadei şi Californiei. Trăieşte în apele de adâncime mică, nefiind întâlnit mai jos de limita celor 90 metri, caracteristica speciei sale. Corpul său este acoperit cu spini lungi care i-au dat denumirea. Spinii cresc în timp, odată cu vârsta animalului, lungimea lor variind între 8 şi 19 cm. În ciuda numelui, culoarea sa acoperă de fapt o largă paleta de nuanţe de la roşu până la vişiniu. Este un vegetarian convins, hrănindu-se pe tot parcursul vieţii sale îndelungate doar cu diverse specii de alge marine. Este un recordman al lumii animale, specialiştii descoperind în mai multe rânduri exemplare a căror vârstă era de circa 200 de ani. Cu atât mai bizar şi inexplicabil este faptul că aricii de mare bătrâni de două secole încă aveau capacitatea de a se înmulţi...
3. Peştele încruntat (Sebastes aleutianus) - 205 ani
În ciuda numelui său dat de către primii cercetători care i-au descris specia în anul 1898, peştele încruntat este, de fapt, un peşte de stânci din zona abisală, aparţinând marii familii a bibanilor de mare. Poate atinge lungimea de 97 cm şi trăieşte în Pacificul de nord, din Japonia, Insulele Aleutine, până în apele care scaldă California. Se întâlneşte la adâncimi cuprinse între 25-900 metri. În urma pescuitului excesiv, în prezent se prind peşti cu vârsta medie de 100-140 ani, dar cel mai bătrân peste încruntat avea vârsta incredibilă de 205 ani.
2. Balena de Groenlanda (Balaena mysticetus) - 211 ani
Iată că am ajuns şi la singurul mamifer din topul nostru, aşezat de alfel, foarte confortabil pe un onorabil loc 2. Este o balenă tipică prin definiţie, o făptură colosală a adâncurilor, precum şi mamiferul cu cea mai mare proporţie de grăsime în organism. Atinge dimensiuni impresionate: o lungime de 20 metri la o greutate imensă de 136 tone, fiind astfel pe tot locul doi, după balena albastră, în topul celor mai mari balene. Trăieşte în exclusivitate în apele unde abundă krill-ul (zooplanctonul) din zona Oceanului Arctic. Nu este doar cel mai longeviv mamifer, după cum aminteam anterior, ci şi animalul de pe Terra care posedă cea mai mare gură! Datorită stratului sau adipos foarte consistent, a fost multă vreme vânată pentru grăsimea din care se făcea uleiul necesar iluminării stradale a oraşelor, înainte de folosirea pe scară largă a curentului electric. Astăzi, se estimează că mai supravieţuiesc circa 25.000 de exemplare, specia fiind ocrotită. În trecut se credea că aceste balene trăiesc circa 60-70 ani. Cu toate acestea s-au descoperit vârfuri de harpoane de os în trupurile balenelor studiate în anii 1993, 1995, 199 şi 2007, fapt care i-a intrigat pe unii cercetători care au avansat ideea conform căreia balenele în cauză ating vârste de 150-200 ani. Cel puţin asta era vârsta vârfurilor de harpon, după ce au fost analizate cu izotopi de carbon. În anul 2007, un specimen capturat pentru studii ştiinţifice avea în straturile de grăsime vârful unui harpon exploziv construit în New Bedford, Massachusetts, în anul 1890. O mostră de ADN prelevată balenei a dezvăluit şi vârsta cetaceului. Fix 211 ani.
1. Scoica Quahog (Arctica islandica) - 400 ani
Cu siguranţă că nimeni nu şi-a imaginat că recordmanul fără rival al tuturor vieţuitoarelor de pe Terra în ceea ce priveşte longevitatea este o banală scoică, comestibilă şi gustoasă, de altfel. Molusca vedetă trăieşte în apele Atlanticului de Nord, de unde este recoltată în scop comercial. Un studiu de specialitate a stabilit faptul că în cazul scoicilor Quahog cu vârsta cuprinsă între 4-195 ani, enzimele antioxidante din organism prezintă un declin accentuat în primii 25 de ani de viaţă, după care nivelul acestor enzime rămâne stabil în următorii 150 ani. Conform măsurătorilor, cea mai vârstnică scoică din această specie a fost contemporană cu Galileo Galilei: tocmai a atins vârsta incredibilă de 400 ani, se simte bine şi chiar continuă să procreeze.
