Specialiştii pasionaţi de căutarea planetelor din afara Sistemului Solar au redefinit "zona locuibilă", în care viaţa poate să existe, şi au descoperit faptul că Pământul se află la limita acestei regiuni.
În termeni astronomici, pentru a fi locuibilă, o planetă trebuie să se afle la o anumită distanţă faţă de steaua ei, într-o zonă care permite ca temperaturile de la suprafaţa ei să nu fie nici prea ridicate, nici prea scăzute, pentru ca apa să poată să existe în stare lichidă şi unde viaţa să fie astfel posibilă, informează dailymail.co.uk. Oamenii de ştiinţă au redefinit dimensiunile acestor "zone locuibile" din Univers, folosind calcule recente efectuate prin metode moderne, şi au descoperit faptul că Terra se află chiar la marginea unei astfel de zone locuibile. Cercetătorii de la Pennsylvania State University din Washington consideră că descoperirea lor va avea implicaţii majore pentru programele de identificare a exoplanetelor potenţial locuibile şi de căutare a vieţii extraterestre. Folosind cele mai recente date, cercetătorii americani au conceput un nou model computerizat, actualizat pe baza unuia mai vechi, pentru a determina dacă planetele nou descoperite se află în zona locuibilă. Comparând noile estimări cu modelul computerizat precedent, savanţii de la Pennsylvania State University au descoperit că zonele locuibile din sistemele solare se află în realitate mai departe de stelele lor decât credeau oamenii de ştiinţă în trecut.
Noul studiu, publicat în Astrophysical Journal, a avut la bază precedentul model computerizat creat de James Kasting şi Evan Pugh de la aceeaşi universitate americană, pe baza unor calcule mai elaborate şi cu rezultate mult mai fine. Pentru noul studiu, Ravi Kumar Kopparapu şi Ramses Ramirez au utilizat baze de date actualizate ce conţineau informaţii despre absorbţia gazelor de seră. Noile baze de date conţineau informaţii actualizate şi exacte despre prezenţa apei şi a dioxidului de carbon şi le-au permis savanţilor americani să creeze noi estimări pe baza vechiului model ce a fost creat în urmă cu 20 de ani şi aplicabil altor sisteme solare. Folosind aceste date şi computerele performante de la universitatea americană, cei doi cercetători au putut să calculeze dimensiunile exacte ale zonelor locuibile din jurul stelelor.
În modelul precedent, apa şi dioxidul de carbon nu erau absorbite la fel de puternic, iar planetele trebuiau să fie mai aproape de stelele lor pentru a se afla în zona locuibilă. Noul model însă a descoperit că unele dintre exoplanetele despre care se credea că se află în zonele locuibile în realitate nu intră în acele zone. Potrivit noilor calcule, Terra se află la limita zonei locuibile din Sistemul Solar, însă noul model nu ia în calcul feedback-ul trimis de nori, care reflectă radiaţia solară şi stabilizează climatul.
Noul model ar putea însă să îi ajute pe savanţi să determine dacă planetele descoperite cu ajutorul telescopului spaţial Kepler se află sau nu în zonele locuibile. Telescopul Kepler a descoperit deja peste 2.000 de potenţiale sisteme solare care merită să fie cercetate în amănunţime, iar noul model ar putea să îi ajute pe savanţii de la NASA să găsească mai uşor acele planete considerate a fi cei mai buni "candidaţi" pentru a întreţine viaţa.
