Un istoric de la Harvard Divinity School specializat în creştinismul timpuriu a descoperit un fragment dintr-un papirus scris în limba coptă în secolul al IV-lea ce conţine o frază nemaivăzută în scripturi: „Şi Iisus le-a spus: «Soţia mea...»”. Fragmentul de papirus este mai mic decât o carte de vizită, conţinând opt rânduri de text ce pot fi citite cu ajutorul unei lupe.
Ceea ce stă scris pe bucata de hârtie, cu lungimea de 8 centimetri şi lăţimea de 4 centimetri, întăreşte un curent din gândirea creştină conform căruia cel denumit Mântuitorul omenirii nu ar fi fost celibatar. Cheia mesajului se află în centrul papirusului, unde Iisus, adresându-se discipolilor săi, menţionează cuvintele "soţia mea", despre care cercetătorii consideră că se referă la Maria Magdalena. În text, Iisus pare să o apere pe Magdalena împotriva unor acte care o condamnă, judecând după vorbele "ea va fi discipolul meu". Două rânduri mai târziu, se adresează din nou discipolilor: "Eu trăiesc cu ea", informează Daily Mail.
Dacă autenticitatea fragmentului va fi demonstrată, manuscrisul va pune la îndoială imaginea Mariei Magdalena în religie, reprezentată de secole drept o femeie uşoară plină de căinţă, şi va distruge norma creştină a abstinenţei sexuale.
Descoperirea a fost făcută publică în cadrul Congresului Internaţional al Studiilor Copte ce a avut loc ieri la Roma. Cercetătoarea care a făcut această descoperire, Karen L. King, deţine titlul de "Hollis professor of divinity", cel mai prestigios şi mai vechi post de profesor la Harvard Divinity School. King urmează să prezinte o lucrare pe baza descoperirii, în cadrul unei conferinţe internaţionale despre studii coptice în Roma, după o serie de cercetări şi teste care să verifice autenticitatea documentului.
Partea verso a papirusului este atât de deteriorată încât doar câteva cuvinte sunt descifrabile: "mama mea" şi "trei". Dar pe faţa hârtiei King a putut identifica, fragmentar, câteva rânduri de scris:
"Discipolii i-au spus lui Iisus"
"...neg. Maria este demnă de aceasta"
"Iisus le-a spus: soţia mea..."
"va putea fi discipolul meu"
"Las oamenii răi să vorbească"
"Cât despre mine, eu trăiesc cu ea..."
Fragmentul aruncă îndoieli asupra "întregii doctrine catolice a celibatului preoţesc bazat pe cel al lui Iisus", a declarat Karen King pentru revista Smithsonian. "Acest document arată că este posibil ca în acea perioadă să fi existat creştini pentru care uniunea sexuală în căsnicie putea fi o imitare adecvată a dogmei generative a lui Dumnezeu."
Originea papirusului este încă necunoscută. King a primit-o de la o persoană anonimă care l-a găsit într-o colecţie de papirusuri antice greceşti şi coptice. Fragmentul era însoţit de un mesaj scris de mână, fără semnătură sau dată, în care un translator pretinde că acesta este unicul exemplar de text în care Iisus menţionează în discurs direct existenţa unei soţii.
Profesoara King minimizează validitatea fragmentului drept document biografic, spunând că a fost probabil compus în greacă la aproximativ un secol de la răstignire, apoi transpus în dialectul coptic. Însemnătatea papirusului stă, în schimb, în posibilitatea ca o veche sectă creştină să-l fi vizualizat pe profet ca trăind cu o femeie.
Nu se ştie unde sau când a fost descoperit acest papirus, deţinătorul său achiziţionându-l în 1997 de la precedentul proprietar, un cetăţean german. Papirusul a venit însoţit de o notă scrisă de mână, în limba germană, ce menţiona numele unui profesor de Egiptologie din Berlin, acum decedat, şi care afirma că este "singurul text în care este menţionat faptul că Iisus avea o soţie". Proprietarul a adus acest fragment la Harvard Divinity School în decembrie 2011 şi l-a lăsat profesoarei King. În luna martie a acestui an, King a purtat manuscrisul la New York, oferindu-l spre studiu unor specialişti în papirologie - Roger Bagnall, director al Institute for the Study of the Ancient World din cadrul Universităţii New York, şi AnneMarie Luijendijk, profesor de religie la Universitatea Princeton. Aceştia au studiat micul fragment, ce măsoară 4 centimetri pe o latură şi 8 pe cealaltă, şi au decis că a fost scris de un amator, literele fiind inegale, iar manuscrisul pătat. Acest lucru nu este neobişnuit pentru acea perioadă, când creştinii erau săraci şi persecutaţi. Specialiştii au concluzionat că a fost scris în limba coptă, o limbă egipteană scrisă cu caractere greceşti, mai exact în copta sahidică, un dialect din sudul Egiptului. Ceea ce a convins-o pe Luijendijk că papirusul este autentic a fost decolorarea cernelei pe fibrele de papirus şi urmele de cerneală îmbibată din fibrele îndoite aflate la marginile rupte ale papirusului. "Ar fi imposibil de falsificat", a explicat dr. Luijendijk.
La rândul său, Bagnall afirmă că un potenţial falsificator ar trebui să fie un expert în gramatica coptă, în scrierea din acea vreme şi în ideile acelei epoci. Majoritatea falsurilor pe care le-a studiat profesorul prezentau erori grosolane, fiind foarte uşor de detectat. "Este foarte greu de imaginat un scenariu plauzibil în care acest papirus să fie fals. Nu e ca şi cum în lume ar exista numeroşi papirologi corupţi", explică Bagnall.
King nu a datat cerneala cu ajutorul testelor cu carbon-14, deoarece acestea ar necesita răzuirea unei porţiuni mari din manuscris, distrugându-l. Specialista doreşte să testeze acum cerneala cu ajutorul spectroscopiei, urmând să-i determine vârsta pe baza compoziţiei chimice. Ariel Shisha-Halevy, un reputat specialist în lingvistica coptă, a studiat papirusul, declarând că "analizând limba şi gramatica, sunt de părere că textul este autentic".
Pentru că textul nu a fost încă supus asupra unor teste chimicale ale cernelei, autenticitatea papirusului ar putea fi în continuare contestată, deşi experţi independenţi şi-au declarat certitudinea cu privire la originalitatea actului.
