Peste 40 de epave din Imperiile Bizantin şi Otoman identificate în Marea Neagră
În timp ce studia adâncurile Mării Negre, anul trecut, o echipă de oameni de ştiinţă a făcut o descoperire surprinzătoare, una pe care nici măcar nu o căuta, după cum scrie National Geographic. Grupul investiga efectele schimbării nivelului apei mării asupra comunităţilor de oameni primitivi, însă după ce camerele de luat vederi subacvatice au captat imagini de la mare adâncime din Marea Neagră a înţeles imediat de ce grecii antici au numit această întindere de apă "Marea Ostilă". Pe fundul ei, în străfunduri, zac răspândite nenumărate epave, alături de acestea putând exista, încă nedescoperite, mii de alte ambarcaţiuni vechi de secole.
Ideea descoperirii acestor epave era departe de ceea ce aveau în plan membrii echipei proiectului Maritime Archaeology Project (MAP) la momentul în care s-a început monitorizarea fundului mării din apropierea coastelor Bulgariei. Expediţia MAP, realizată de arheologi marini din Europa şi Statele Unite, avea ca misiune principală analizarea modului în care schimbarea nivelului apei a afectat vechile comunităţi umane de la finalul ultimei epoci glaciare, în urmă cu circa 12.000 de ani.
Odată cu încălzirea Pământului şi topirea gheţii, nivelul apelor a crescut, iar apa din Mediterana s-a revărsat în Asia Minor ducând la apariţia Mării Negre. În timp ce studia aceste schimbări de mediu, echipa MAP care utiliza vehicule controlate de la distanţă (ROV) a dat peste prima dintre epavele care zac neatinse pe fundul acestei întinderi de apă.
Între timp, cu ajutorul echipamentelor subacvatice avansate, au fost identificate peste 40 de epave a căror vechime se întinde pe o perioadă de circa un mileniu. Cea mai veche dintre acestea provine din urmă cu 800 de ani, din timpul Imperiului Bizantin, iar mare parte dintre celelalte au fost construite pe vremea când Marea Neagră se afla sub control otoman, din secolele al XIV-lea — al XIX-lea.
Navele le oferă istoricilor noi perspective asupra reţelelor comerciale care au unit aşezările din Europa de partenerii lor din est, mai arată sursa citată. Înfruntarea Mării Ostile pentru a aduce în oraşele europene cereale, vite, vin şi materiale textile era, în mod evident, un demers periculos, după cum relevă dovezile descoperite.
Printre epavele identificate în Marea Neagră se află şi o corabie veneţiană, unul dintre cele mai bune exemple ale diversităţii medievale, care s-a scufundat cel mai probabil în secolul al XIII-lea. Luminile unui ROV au dezvăluit duneta cu caracter distinctiv a navei, epava fiind identificată drept o "cocha" sau o "navă rotundă". În cazul în care se adevereşte teoria potrivit căreia aceasta a fost utilizată în timpul Imperiului veneţian, ea s-ar fi putut scufunda în timpul epocii de aur veneţiene — perioada în care Marco Polo a realizat celebrele sale aventuri.
De mare interes pentru oamenii de ştiinţă sunt artefactele. În majoritatea oceanelor, frânghiile şi scondri sunt deterioraţi rapid de apele bogate în oxigen, însă în Marea Neagră acest gaz este total absent la adâncimi de peste 500 de picioare, iar rămăşiţele fragile au fost perfect conservate.
Arheologii au bănuit multă vreme că sute, poate chiar mii, de epave zac astfel conservate pe fundul mării, însă numai câteva proiecte care au primit o finanţare solidă, precum MAP, beneficiază de tehnologia necesară pentru a capta imagini la adâncimi atât de mari.
În 2016, epava unei nave datând din secolul al II-lea a fost descoperită în Marea Neagră de către reprezentanţi ai "Societăţii de arheologie subacvatică" din Bavaria (Bavarian Society for Underwaterarchaelogy — BSfU), Germania, care doresc să sprijine autorităţile tulcene pentru a înfiinţa primul centru de cercetări arheologice subacvatice din România. În aceasta au fost găsite mai multe amfore.
