Dacă nu vom reuşi să facem nimic pentru a stopa procesul de încălzire globală, Pământul s-ar putea transforma într-o versiune a Infernului similară celei de pe planeta vecină Venus, cu oceane care fierb şi se evaporă în atmosferă, întorcându-se apoi la sol sub formă de ploi de acid, a avertizat celebrul astrofizician britanic Stephen Hawking într-un interviu recent, informează Space.com.Dacă nu vom reuşi să facem nimic pentru a stopa procesul de încălzire globală, Pământul s-ar putea transforma într-o versiune a Infernului similară celei de pe planeta vecină Venus, cu oceane care fierb şi se evaporă în atmosferă, întorcându-se apoi la sol sub formă de ploi de acid, a avertizat celebrul astrofizician britanic Stephen Hawking într-un interviu recent, informează Space.com."Ne apropiem de punctul dincolo de care nu mai există cale de întoarcere, de unde procesul de încălzire globală devine ireversibil. Decizia lui Trump (de a retrage SUA din Acordul de la Paris privind limitarea încălzirii globale) poate împinge Pământul în prăpastie. Planeta noastră poate deveni precum Venus, cu temperaturi de 250 de grade Celsius şi cu ploi de acid sulfuric", a susţinut el pentru BBC News într-un interviu pe care l-a acordat cu ocazia împlinirii a 75 de ani."Schimbarea climei este unul dintre cele mai grave pericole cu care ne confruntăm, însă este un pericol ce poate fi prevenit dacă acţionăm acum. Prin refuzul de a accepta dovezile cu privire la schimbările climatice şi prin retragerea din cadrul Acordului de la Paris, Donald Trump produce mediului frumoasei noastre planete pagube ce puteau fi evitate asupra, pune în pericol ecosisteme, pe noi şi pe copiii noştri".Întrebat dacă crede că omenirea va fi vreodată capabilă să-şi rezolve conflictele şi problemele de mediu, profesorul Hawking s-a arătat pesimist, susţinând că "zilele noastre pe Pământ sunt numărate"."Mă tem că evoluţia a introdus lăcomia şi agresivitatea în genomul uman. Nu se vede niciun semn de scădere în intensitate a conflictelor, iar continuarea dezvoltării de tehnologii militare şi de arme de distrugere în masă împinge aceste conflicte spre dezastru. Singura speranţă pentru supravieţuirea omenirii ar putea să fie înfiinţarea de colonii independente în spaţiu", a mai susţinut Hawking pentru BBC.Există însă şi mulţi climatologi care susţin că un astfel de scenariu al efectului de seră scăpat de sub control este doar o exagerare implauzibilă, folosită de Hawking pentru efectul ei dramatic. Spre deosebire de Venus, Pământul se află la o distanţă mult mai mare faţă de Soare şi în plus are o serie de caracteristici chimice care nu permit acumularea unei atmosfere atât de dense, constând preponderent în dioxid de carbon, care să ducă la o escaladare a efectului de seră până la nivelul temperaturilor de 250 de grade Celsius la care face trimitere Hawking în interviu. Direcţia generală în cazul continuării schimbărilor climatice este spre exacerbarea efectului de seră, dar chiar şi aşa Pământul nu va ajunge niciodată o planetă Venus 2.0."Hawking apelează aici puţin la retorică", explică Michael Mann, climatolog de la Pennsylvania State University, pentru Live Science. "Pământul este la o distanţă mai mare faţă de Soare decât Venus şi probabil că nu riscă să treacă printr-un efect de seră de magnitudinea celui de pe Venus — care să includă fierberea şi evaporarea oceanelor. În pofida exagerărilor însă, avertismentul lui Hawking că am putea să ne facem singuri planeta de nelocuit, incompatibilă cu viaţa şi cu civilizaţia umană dacă nu vom lua măsuri pentru limitarea schimbărilor climatice este valid", a adăugat Mann.
Venus este ca o oală sub presiune, se încălzeşte continuu şi nu se poate răci
Venus este cea de-a doua planetă a Sistemului Solar în ordinea apropierii de Soare şi, deşi poartă numele zeiţei romane a iubirii şi dorinţei, peisajele venusiene par mai degrabă reprezentări postapocaliptice ale Infernului. Deşi este de aproape aceleaşi dimensiuni cu planeta soră, Terra, şi implicit are şi o gravitaţie similară celei terestre, asemănările dintre Venus şi Pământ se opresc aici. Chiar dacă nu este cea mai apropiată planetă faţă de Soare, Venus este cea mai fierbinte din Sistemul Solar, cu temperaturi ce ajung la 466 grade Celsius. Cauza acestor temperaturi este efectul de seră produs de atmosfera densă a planetei, formată în cea mai mare parte din dioxid de carbon şi cu nori din acid sulfuric. Această atmosferă nu lasă planeta să se răcească, păstrând căldura primită de la Soare. Erupţiile vulcanice frecvente contribuie de asemenea la reputaţia de infern a planetei ce poartă numele zeiţei frumuseţii şi iubirii.Principala teorie cu privire la modul în care Venus a devenit ceea ce este în prezent susţine faptul că planeta s-a blocat într-o buclă de feedback, absorbind mai multă căldură solară decât putea disipa în spaţiu şi provocând evaporarea apei care a rămas permanent sub formă de vapori în atmosferă. La rândul ei, această situaţie a dus la blocarea în atmosferă a şi mai multă căldură provenită de la Soare iar efectul de seră a devenit incredibil de puternic."Practic Venus este ca o oală sub presiune, planeta se încălzeşte continuu şi nu se poate răci", susţine şi Tyler Robinson, astrobiolog la universitatea din Washington.În prezent Pământul dispune de un echilibru climateric fragil, însă şi planeta noastră a trecut printr-o serie de modificări climatice importante în istoria sa de 4,5 miliarde de ani. În perioada Marelui Eveniment de Oxidare, acum aproximativ 2,5 miliarde de ani, cianobacteriile au eliberat prin fotosinteză o cantitate importantă de oxigen în atmosferă. Acum aproximativ 650 de milioane de ani întreaga planetă a îngheţat, transformându-se într-un bulgăre de zăpadă. În perioada dinozaurilor planeta noastră era, în medie, cu 10 grade Celsius mai caldă decât este în prezent, iar atmosfera sa era mult mai bogată în dioxid de carbon. Excesul de dioxid de carbon a dus la producerea de fenomene de dispariţie în masă aşa cum este cel de la sfârşitul Permianului, acum aproximativ 252 de milioane de ani, când aproximativ 95% din formele de viaţă marină au dispărut din cauza acidificării apei oceanelor.Astfel, istoria climatologică a planetei ne învaţă că nu este deloc nerezonabil să luăm în calcul scenariul escaladării şi scăpării de sub control a efectului de seră, subliniază Robinson. Însă, deşi există, acest risc este extrem de mic, a adăugat el.Dacă, teoretic, un proces similar cu cel prin care a trecut planeta Venus ar putea să se producă pe Pământ, riscurile sunt totuşi mici pentru că nu s-a produs până acum în 4,5 miliarde de ani de existenţă a Pământului iar dacă ar începe azi, pentru a ajunge la nivelul de pe Venus, un astfel de proces ar avea nevoie de sute de milioane de ani. Există de asemenea un risc foarte redus ca oceanele terestre să fiarbă aşa cum s-a întâmplat cu oceanele primordiale de pe Venus, conform lui Robinson.În plus, Pământul este protejat de radiaţia solară de o atmosferă care este mult diferită de cea a lui Venus. "Atmosfera lui Venus este de aproximativ 100 de ori mai densă decât cea terestră şi este compusă aproape în întregime din dioxid de carbon", a explicat Robinson adăugând că atmosfera Pământului este formată în mare parte din azot molecular şi oxigen, dioxidul de carbon reprezentând mai puţin de 0,04% din componenţa ei.În absenţa unei atmosfere dense formată din dioxid de carbon şi a dozei suplimentare de radiaţii solare pe care o primeşte Venus, pe Pământ doar acţiunile umane rău intenţionate pot duce la un scenariu de efect de seră scăpat de sub control, conform lui Kevin Zahnle, cercetător la NASA Ames Research Center, care a analizat o serie de proiecţii computerizate cu privire la efectul de seră pentru planeta noastră."Nu există niciun orizont de aşteptare raţional pentru exacerbarea unui fenomen de efect de seră (pe Pământ n.r.) din datele de care dispunem", a precizat el pentru Live Science.Spre exemplu, în trecutul relativ recent al planetei noastre, aşa cum a fost în Eocen (acum 54 până la 34 de milioane de ani), media temperaturilor globale era mult mai ridicată decât în prezent şi totuşi nu au fost identificate semnele unui efect de seră scăpat de sub control. În acea perioadă nivelurile de CO2 din atmosferă erau de aproximativ trei ori mai ridicate decât în prezent. Chiar dacă ne-am imagina un viitor dominat în continuare de automobile şi avioane care funcţionează cu combustibili fosili, nici cele mai pesimiste estimări ale oamenilor de ştiinţă nu avertizează asupra pericolului ca planeta noastră să ajungă la nivelul de CO2 din atmosferă specific Eocenului, conform lui Zahnle.Problema este însă că Pământul nu trebuie să devină ca Venus pentru ca viaţa să capete accentele din povestirile SF cu subiecte postapocaliptice. Acordul de la Paris şi-a propus limitarea încălzirii globale la cel mult 2 grade Celsius, cu dezideratul ca aceasta să nu depăşească 1,5 grade Celsius, prin comparaţie cu media temperaturilor din epoca preindustrială. Însă chiar şi o temperatură medie mai mare cu 1,5 — 2 grade Celsius ar putea însemna pierderea unor ecosisteme importante sau dispariţia unor tipuri de culturi agricole. Pentru ca infernul să se dezlănţuie pe Pământ nu este necesar să dispară hrana şi apa. Este suficient ca acestea să devină insuficiente pentru o populaţie care devine în fiecare an mai numeroasă.
