Rasa umană nu este chiar atât de neajutorată pe cât se crede. Din fericire, există opt metode sau mai bine spus opt planuri despre cum să oprim o catastrofă planetară provocată de impactul cu un asteroid, dar niciuna nu îl implică pe Bruce Willis...
1. Explozia nucleară
Ideea trimiterii unor rachete nucleare nu se referă la distrugerea acestuia, ci la deviere. Un asteroid s-ar putea transforma altfel în mai mulţi dacă s-ar încerca metoda directă. În mod surprinzător, radiaţia şi nu forţa efectivă ar putea rezolva problema. Asemenea radiaţii ar vaporiza o mică parte din suprafaţa asteroidului, forţându-l să arunce materie în spaţiu, la fel ca nişte rachete mici.
2. Impactul cinetic
Unii oameni de ştiinţă cred că folosirea unor arme nucleare este exagerată şi sugerează un impact cinetic. O alternativă propusă de NASA este un interceptor cinetic care ar devia asteroidul prin simpla sa lovire. Potrivit space.com, impactul unui obiect cu o viteză de doar 1,6 km/oră ar fi suficient pentru a devia asteroidul cu circa 273,500 de kilometri, dacă l-am lovi cu 20 de ani înainte.
3. Vopsirea
Vopsirea unui asteroid poate părea ridicolă, dar se foloseşte de un principiu foarte simplu. Dacă am acoperi asteroidul cu o vopsea de culoare albă atunci ar reflecta mai multe radiaţii solare, fiind împins, încet, dar sigur, de pe traiectoria sa.
4. Velele solare
Dacă vopsirea nu se dovedeşte eficientă, atunci putem folosi acelaşi principiu, dar la scară mai mare. Trimitem o navă sau sondă spaţială care ataşează o pânză solară (la fel ca a satelitului Ikaguya) asteroidului, folosindu-ne din nou de forţa radiaţiilor solare. Mai mult, am putea obţine chiar şi un control limitat al asteroidului.
5. Pânza de carbon
Tot pe acelaşi principiu, NASA a propus şi trimiterea unei pânze de carbon, foarte subţiri, care ar schimba indicele de refracţie şi ar produce devierea. În doar 18 ani, asteroidul Apophis ar putea fi plasat pe o altă orbită.
6. Oglinzile
Oglinzile poziţionate strategic ar putea capta o parte din radiaţiile solare, încălzind o parte a suprafeţei asteroidului şi provocând evaporarea apei (sau a altor substanţe). Pe măsură ce materia este aruncată de pe roca spaţială, direcţia periculosului obiect ar fi modificată.
7. O rachetă
Dacă metodele anterioare par prea simple sau au nevoie de prea mult timp, atunci există şi posibilitatea ataşării unei rachete foarte mari, iar unii oameni de ştiinţă chiar sunt de acord cu această modalitate.
8. Tractarea
Pentru mulţi oameni tractarea gravitaţională ar putea părea desprinsă din Star Trek, dar premisa este foarte simplă. Orice obiect cu masă din Univers manifestă o atracţie gravitaţională. În teorie, tot ce avem de făcut este să aducem pe orbita asteroidului o sondă spaţială, suficient de grea, care ar devia obiectul prin simpla sa prezenţă.
1. Explozia nucleară
Ideea trimiterii unor rachete nucleare nu se referă la distrugerea acestuia, ci la deviere. Un asteroid s-ar putea transforma altfel în mai mulţi dacă s-ar încerca metoda directă. În mod surprinzător, radiaţia şi nu forţa efectivă ar putea rezolva problema. Asemenea radiaţii ar vaporiza o mică parte din suprafaţa asteroidului, forţându-l să arunce materie în spaţiu, la fel ca nişte rachete mici.
2. Impactul cinetic
Unii oameni de ştiinţă cred că folosirea unor arme nucleare este exagerată şi sugerează un impact cinetic. O alternativă propusă de NASA este un interceptor cinetic care ar devia asteroidul prin simpla sa lovire. Potrivit space.com, impactul unui obiect cu o viteză de doar 1,6 km/oră ar fi suficient pentru a devia asteroidul cu circa 273,500 de kilometri, dacă l-am lovi cu 20 de ani înainte.
3. Vopsirea
Vopsirea unui asteroid poate părea ridicolă, dar se foloseşte de un principiu foarte simplu. Dacă am acoperi asteroidul cu o vopsea de culoare albă atunci ar reflecta mai multe radiaţii solare, fiind împins, încet, dar sigur, de pe traiectoria sa.
4. Velele solare
Dacă vopsirea nu se dovedeşte eficientă, atunci putem folosi acelaşi principiu, dar la scară mai mare. Trimitem o navă sau sondă spaţială care ataşează o pânză solară (la fel ca a satelitului Ikaguya) asteroidului, folosindu-ne din nou de forţa radiaţiilor solare. Mai mult, am putea obţine chiar şi un control limitat al asteroidului.
5. Pânza de carbon
Tot pe acelaşi principiu, NASA a propus şi trimiterea unei pânze de carbon, foarte subţiri, care ar schimba indicele de refracţie şi ar produce devierea. În doar 18 ani, asteroidul Apophis ar putea fi plasat pe o altă orbită.
6. Oglinzile
Oglinzile poziţionate strategic ar putea capta o parte din radiaţiile solare, încălzind o parte a suprafeţei asteroidului şi provocând evaporarea apei (sau a altor substanţe). Pe măsură ce materia este aruncată de pe roca spaţială, direcţia periculosului obiect ar fi modificată.
7. O rachetă
Dacă metodele anterioare par prea simple sau au nevoie de prea mult timp, atunci există şi posibilitatea ataşării unei rachete foarte mari, iar unii oameni de ştiinţă chiar sunt de acord cu această modalitate.
8. Tractarea
Pentru mulţi oameni tractarea gravitaţională ar putea părea desprinsă din Star Trek, dar premisa este foarte simplă. Orice obiect cu masă din Univers manifestă o atracţie gravitaţională. În teorie, tot ce avem de făcut este să aducem pe orbita asteroidului o sondă spaţială, suficient de grea, care ar devia obiectul prin simpla sa prezenţă.
