Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM) a lansat o nouă ediţie a "Atlasului Internaţional al Norilor", de această dată, în premieră, şi în format digital, ediţie în care au fost descrise şi noi tipuri de nori şi structuri noroase, printre care o formaţiune turbulentă, cu un aspect dramatic, denumită "asperitas" şi un nor cilindric orizontal, asemănător unei clătite, ce a primit denumirea de nor "volutus", conform Live Science.
Acestea sunt primele adăugiri care îşi găsesc loc în acest atlas din anul 1987 şi până în prezent. Clasificarea norilor "asperitas" în cadrul atlasului înseamnă în acelaşi timp şi o recunoaştere pentru entuziaştii membri ai Cloud Appreciation Society (Societatea iubitorilor de nori), cei care au descoperit acest tip de nor.
"Este vorba despre o nouă clasificare a unui nor cu o formă haotică, turbulentă, ce a fost propusă de Cloud Appreciation Society încă din 2008, pornind de la fotografii ce ne-au fost trimise de membri din toate părţile lumii", conform unui mesaj postat pe blogul organizaţiei. "Este un exemplu clasic de ştiinţă cetăţenească în care observaţiile realizate de oameni obişnuiţi, comunicate cu ajutorul tehnologiei telefoanelor inteligente şi a internetului, au influenţat evoluţia unui sistem oficial de clasificare (a norilor)", se mai precizează pe acest blog.
Atlasul de clasificare a norilor nu este un instrument simplu. Există 10 "genuri" de bază de nori, genuri ale căror denumiri ni le mai aducem aminte de la lecţiile de geografie: cirrus, cirrocumulus, cirrostratus, altocumulus, altostratus, nimbostratus, stratocumulus, stratus, cumulus şi cumulonimbus. Mai departe, fiecare astfel de gen este format din mai multe specii, ale căror denumiri descriu structura internă a formei norilor.
Fiecare tip de nor poate face parte dintr-o singură specie, însă aceleaşi tipuri de specii sunt prezente în mai multe genuri de nori.
În continuare, sistemul de clasificare include varietăţi de nori, clasificare ce descrie transparenţa norilor şi modul în care sunt aranjaţi. Un singur nor poate avea astfel mai multe varietăţi, cu excepţia norilor opacus (opaci) şi translucidus (translucizi), care se exclud reciproc — primul nu permite trecerea luminii solare, în timp ce celălalt o lasă să treacă.
Astfel, dacă privim pe cer putem observa un nor "altocumulus stratiformis translucidus perlucidus undulates" — adică un nor altocumulus dispus într-un strat subţire (stratiformis) care este translucid, are mici găuri prin care se poate vedea cerul (perlucidus) şi mai are nişte caracteristici ondulate sau vălurite (undulates).
Noile tipuri de nori introduse în atlas nu modifică clasificarea de bază a norilor, dar adaugă nişte mici variabile. Spre exemplu norul cilindric "volutus" este definit ca o nouă specie. Aceşti nori cilindrici orizontali se formează atunci când aerul mai rece care coboară împinge aerul cald şi mai umed în sus. În condiţiile potrivite de vânt, aceste turbulenţe atmosferice se condensează în nori tubulari care par să se rostogolească pe cer.
OMM a adăugat în atlas şi cinci noi "structuri suplimentare" la sistemul de clasificare a norilor. Aceste structuri sau caracteristici suplimentare sunt părţi neobişnuite din nori. Astfel, ondulaţiile ca nişte valuri ce se pot forma în partea de dedesubt a norilor au primit numele de "asperitas" şi se numără printre modificările aduse atlasului. O altă astfel de modificare este "cavum", nimic altceva decât nişte găuri circulare în nori prin care poate fi văzut cerul. O "cauda" este o structură orizontală care se extinde ca o coadă în spatele norului. "Fluctus" sunt structuri asemănătoare valurilor marine. Cunoscute şi drept valuri Kelvin-Helmholtz, aceste structuri "fluctus" sunt produse de vânt. Cea de-a cincea structură introdusă în atlas este "murus" — sau norii zid — familiari cercetătorilor care monitorizează furtunile pentru că îndeplinesc un rol în formarea tornadelor.
O altă noutate în atlas este adăugarea unui nou tip de nor "accesoriu" — adică un nor care însoţeşte un alt nor mai mare. Acest nor accesoriu poartă denumirea "flumen" şi descrie un nor de mică altitudine asociat cu o supercelulă de furtună.
De asemenea, în atlas au fost introduse şi cinci noi tipuri speciale de nori: "cataractagenitus", ce descrie norii care se formează din apa pulverizată de marile cascade; "flammagenitus", ce descrie norii care se formează sub influenţa incendiilor de pădure; "homogenitus", ce descrie nori formaţi în urma activităţilor antropice, aşa cum sunt dârele lăsate de avioane; "silvagenitus", ce descrie nori formaţi sub influenţa umezelii deasupra zonelor de pădure; şi respectiv "homomutatus", ce descrie nori cu origini antropice care treptat se transformă ajung să aibă forme naturale.
