Proiectul Muzeului Subacvatic din Cancún (MUSA) este semnat de sculptorul britanic Jason de Caires Taylor şi este alcătuit din patru instalaţii: "La Jardinera de la Esperanza", "El Coleccionista de los Suenos Perdidos", "Hombre en Llamas" (amplasată în noiembrie 2009) şi "La Evolución Silenciosa"; aceasta din urmă, finalizată în luna noiembrie a acestui an, cuprinde peste 400 de statui în mărime naturală, reprezentând oameni ai locului, martori ai istoriei umanităţii, de la începutul civilizaţiei mayaşe şi până în prezent.
Opera este impresionantă chiar şi numai prin dimensiuni: se întinde pe 420 metri pătraţi de fundal marin şi cântăreşte 180 de tone. Sculpturile, amplasate la mică adâncime (9 metri), sunt realizate dintr-un amestec de ciment, nisip şi compuşi de siliciu - un mix cu pH neutru, special conceput pentru a fi pe placul creaturilor marine; mai exact, la realizarea statuilor, care a durat 18 luni, s-au utilizat 120 tone de ciment, nisip şi pietriş, circa 4 km de fibră de sticlă şi 400 kg de polimeri siliconici.
În ultimă instanţă, scopul integrării în mediul marin a unui nou recif artificial este unul cât se poate de concret: protecţia mediului, mai exact a barierei mexicane de corali, aflate de ani buni în pericol, atât din cauza schimbărilor climatice, cât şi a impactului devastator al sutelor de mii de turişti care vin în fiecare an la Cancún pentru a face scufundări.
Diferite de obişnuitele instalaţii de artă amplasate în mediul steril al unui muzeu, operele lui Taylor din "adâncuri" sunt, prin urmare, "vii" şi în continuă transformare. De altfel, declară artistul, "toate lucrările mele vorbesc despre schimbare, constituind obiecte care reflectă natura trecătoare a vieţii noastre".
Punând în lumină procesele ecologice naturale, operele scufundate ale lui Taylor explorează relaţiile încâlcite care există între artă şi mediul înconjurător. Odată cu trecerea timpului, ele se vor transforma, aşadar, în recifuri artificiale, fiind colonizate de peşti, moluşte şi corali, dar oferindu-le, în acelaşi timp. şi vizitatorilor ocazia unor întâlniri privilegiate.
În lumea de sub apă, orice obiect este supus schimbărilor de lumină şi condiţiilor vremii Şi, întrucât compoziţia chimică a sculpturilor susţine activ colonizarea de către corali şi alte vietăţi marine. Odată cu trecerea timpului, lucrările se vor transforma şi ele, remodelând şi redefinind peisajul submarin într-un mod imprevizibil. Organismele marine sunt cele care vor desăvârşi opera de artă, împreună cu mişcarea neobosită a valurilor; o muncă continuă, unică şi inimitabilă, capabilă s-o egaleze şi chiar s-o depăşească pe cea a oricărui artist.
"Aş vrea să subliniez că această instalaţie nu este nicidecum finalizată, iar a doua fază depinde acum de voinţa artiştilor prezenţi în natura mării. Lor le revine sarcina de a cultiva statuile, dezvoltând şi aplicând pe ele patina vieţii", a declarat autorul, Taylor De Caires.
Bufniţele nu sunt ce par a fi!
Experienţa de a te afla sub apă este una cu totul şi cu totul diferită de traiul pe uscat, explică artistul pe site-ul său. Adică, există consideraţii de natură optică şi fizică de care nu poţi face abstracţie; cum ar fi, faptul că, în adâncuri, obiectele par a fi cu 25% mai mari şi mai aproape decât sunt în realitate. Culorile se schimbă şi ele, pe măsură ce lumină este absorbită şi reflectată în diferite proporţii, adâncimea apei adăugând, la rândul ei, "tuşa" finală. Apoi, faptul că lumina în apă vine de la suprafaţă produce efecte caleidoscopice, guvernate de mişcările apei, curenţi şi turbulenţe.
Oceanul este săturat de mister. Aflat sub apă,şi lipsit de orice constrângere, privitorul poate fi spontan în interacţiunea lui cu lucrările, plutirea şi imponderabilitatea înlesnindu-i o experienţă fizică imparţială, detaşată. Apa este un mediu maleabil de călătorie şi îi permite turistului să se implice activ în relaţia lui cu arta scufundată, mai precizează De Caires.
Numărul mare de unghiuri şi perspective din care sculpturile pot fi văzute amplifica în mod dramatic experienţă unică a întâlnirii cu personajele artistului. Şi dacă scuba-diver-ii şi snorkeler-ii pot interacţiona direct cu această impresionantă adunare de personaje, muzeul subacvatic nu este destinat doar scafandrilor: ambarcaţiuni cu cabina de sticlă îi vor purta comod în călătorie şi pe vizitatorii mai puţin curajoşi.
Potrivit artistului, întrucât acţionează într-o manieră diferită faţă de aer, apa îţi oferă mai multe posibilităţi de a explora o instalaţie: te poţi "contopi" cu arta sau poţi "interacţiona" cu ea, dincolo de faptul că până şi simpla scufundare îţi creează o stare specială.
Iar Taylor te poartă în călătoria lui contemplativă un pas mai departe, într-o lume supranaturală, care, deşi este o reflexie a lumii noastre, îţi permite să te distanţezi pentru a-i surprinde şi a-i desluşi toate înţelesurile.
