Oamenii de ştiinţă au descoperit dovezi care atestă că acum mai bine de 12.000 de ani, Pământul a fost lovit de o furtună de meteoriţi ce a fost responsabilă pentru extincţia unei populaţii preistorice şi a multor animale gigantice, printre care mamuţii.
Dovezile temperaturilor foarte ridicate ale meteoriţilor au fost găsite pe două continente, sub forma unor urme de rocă topită. Specialiştii cred că impactul a generat, ulterior, un val de temperaturi foarte scăzute, care a făcut ravagii la nivel global.
Principala dovadă descoperită de cercetători este un material sticlos (sticlă naturală, formată prin topirea rocilor şi apoi solidificată), care se formează la temperaturi de 1.700 - 2.200 de grade Celsius şi care rezultă în urma unui impact produs de corpuri cosmice. Materialul a fost găsit într-un strat subţire de rocă din Pennsylvania şi Carolina de Sud (în America de Nord), dar şi în Siria, iar cercetările au confirmat că el nu are origine cosmică, vulcanică şi nici nu este fabricat de om. Experţii au explicat că temperatura extremă la care a fost produs materialul este egală cu cea a unui suflu produs de o bombă atomică, având capacitatea de a topi nisipul şi de a-l face să fiarbă.
Dovezile vin să susţină teoria conform căreia, acum 12.900 de ani, impactul unui asteroid a provocat o scădere a temperaturii de pe Terra, lucru care a dus la dispariţia pe scară largă a oamenilor şi animalelor. În această perioadă, cunoscută sub numele de Dryasul Recent, megafauna nord-americană, care includea şi mamuţii şi leneşii tereştri, a dispărut pentru totdeauna. Mai mult, se pare că tot atunci şi-a găsite sfârşitul şi o civilizaţie numită cultura Clovis. Aceşti oameni foloseau unelte complexe, confecţionate din oase şi fildeş, şi sunt consideraţi primii locuitori umani ai continentului american.
