Pe 28 aprilie a avut loc la NASA o conferinţă de presă în care s-au expus realizările de până acum a misiunii Voyager, înainte ca cele două sonde să iasă din sistemul solar. Sondele Voyager au avut ocazia de a prinde o aliniere a planetelor fără precedent. Voyager 1 a survolat planeta Jupiter şi Saturn, în timp ce Voyager 2 a tercut pe lângă Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun.
Potrivit lui Ed Stone de la Institutul de Tehnologie din Pasadena, cercetător în cadrul proiectului Voyager încă din 1972, lista parţială cu descoperirile celor două sonde include vulcani de pe satelitul planetei Jupiter, Io, dovezi despre un ocean de gheaţă sub suprafaţa satelitului Europa, ploi de metan pe satelitul lui Saturn, Titan, gheizerele de gheaţă de pe satelitul Triton al lui Neptun, vânturile planetare care au o viteză mult mai mare odată cu creşterea distanţei faţă de soare. "Fiecare dintre aceste descoperiri a schimbat modul în care ne gândeam la alte lumi", a declarat Stone.
În 1980, Voyager 1, folosidu-se de gravitaţia lui Saturn, a luat viteză pentru a se lansa în planul sistemului solar. În 1989, Voyager 2 a folosit aceeaşi metodă cu planeta Neptun. Ambele sonde au pornit în spaţiul gol interplanetar, însă descoperirile au continuat. Una dintre descoperiri este uriaşa "heliosferă" a sistemului solar, un fel de balon din plasmă solară şi câmpuri magnetice, care depăşeşte orbita lui Pluto. Toate planetele, asteroizi şi forme de viaţă, care aparţin sistemului nostru solar se află în interiorul acestei heliosfere.
Cele două sonde se presupune că s-ar afla la ora actuală la marginea exterioară a heliosferei, un spaţiu numit "heliosheath", iar cercetătorii încă nu ştiu exact cât mai au de parcurs până când vor ieşi în spaţiul interstelar, dinafara heliosferei. Totuşi, potrivit estimărilor, heliosheath are aproximativ 5-6 miliarde kilometri grosime, ceea ce ar însemna că în circa cinci ani acestea vor intra în spaţiul interstelar.
Sondele Voyager au suficiente resurse pentru continuarea călătoriei, cel puţin până în 2020, acestea folosind plutoniu ca sursă de energie. După această dată, sondele vor deveni ambasadoare tăcute ale Pământului printre stele. Sondele Voyager sunt echipate cu câte un disc din aliaj de aur şi cupru cu înregistrări. Acestea conţin 118 fotografii de pe Pâmânt, 90 de minute de muzică, o serie de zgomote intitulate "Sunete de pe Pământ", saluturi în 55 de limbi umane şi sunetele folosite de balene pentru a comunica între ele, undele cerebrale ale unei femei îndrăgostite şi salutul secretarului general al ONU. Toate aceste imagini şi sunete au fost pregătite pentru sondele Voyager de către Carl Sagan, cunoscut astronom şi astrofizician american, şi echipa sa cu scopul de a fi un mesaj pentru posibile civilizaţii extraterestre întâlnite în călătoria lor. Un text scris de Carl Sagan şi înregistrat ca introducere spune: "Un miliard de ani de acum încolo, când totul pe Pământ va fi praf şi cenuşă, atunci când poziţia continentelor va fi cu mult schimbată, iar specia noastră va fi inimaginabil schimbată sau pur şi simplu dispărută, sondele Voyager vor vorbi despre noi".
