Deşi artropodele există pe Pământ de 400 de milioane de ani, până de curând nu fuseseră găsite exemplare fosile mai vechi de 130 milioane de ani. Dar descoperirea recentă, în nord-estul Italiei, a unui exemplar dintr-o specie de muscă şi a două exemplare de acarieni, toate păstrate în picături milimetrice de chihlimbar fosilizat, sporeşte vechimea artropodelor conservate în ambră, cunoscute până acum, cu 100 de milioane de ani.
Ambra sau chihlimbarul - răşina fosilizată a unor copaci străvechi - este pentru paleontologi o sursă extrem de preţioasă de informaţii, deoarece poate conţine resturi vegetale şi animale (uneori chiar exemplare întregi de animale mărunte) datând din aceeaşi perioadă în care a trăit copacul producător de răşină şi care oferă indicii valoroase despre fauna şi flora acelor vremuri şi despre evoluţia vieţuitoarelor, cu atât mai mult cu cât chihlimbarul păstrează adesea cu mare fidelitate detaliile de structură ale fosilelor înglobate în el.
Musca şi cei doi acarieni descoperiţi în Italia sunt primele artropode conservate în ambră datând din Triasic, care au fost găsite până acum. Picăturile de chihlimbar au fost colectate de cercetătorii Eugenio Ragazzi şi Guido Roghi, de la Universitatea din Padova.
Peste 70.000 de picături minuscule de chihlimbar au fost analizate de o echipă de oameni de ştiinţă din Germania, în căutarea eventualelor animale fosile conţinute în ele. Au fost descoperite, astfel, două exemplare de acarieni, din două specii diferite (ambele noi pentru ştiinţă), denumite Triasacarus fedelei şi, respectiv, Ampezzoa triassica. Ambele aparţin unui grup foarte specializat, numit Eriophyoidea, din care există astăzi cca. 3.500 specii.
Aceste artropode se hrănesc cu materie vegetală şi adesea provoacă apariţia pe plantele atacate a unor formaţiuni anormale, excrescenţe de diferite forme, denumite gale. Cercetătorii au fost surprinşi să constate că acest grup, al acarienilor producători de gale, nu s-a schimbat prea mult din Triasic şi până acum, în ciuda diferenţelor ce ţin de modul de viaţă. Azi, 97% dintre speciile de acarieni producători de gale se hrănesc cu plante angiosperme (plante cu seminţe închise în fruct, care reprezintă grupul cel mai evoluat şi cel mai nou apărut în lumea vegetală), dar cele două specii străvechi, Triasacarus fedelei şi Ampezzoa triassica, au trăit înainte de apariţia angiospermelor şi se hrăneau cu conifere. Faptul că azi doar 3% dintre acarienii producători de gale se mai hrănesc cu conifere demonstrează marea adaptabilitate a acestui grup: la apariţia angiospermelor, a trecut la hrănirea cu aceste plante, evoluând împreună cu ele.
Cel de-al treilea exemplar descoperit de cercetători este o muscă, despre care nu s-a putut afla cărei specii îi aparţine, deoarece, în afară de antene, celelalte părţi ale corpului nu s-au păstrat bine.
Acum, când ştiu că în chihlimbar pot exista fosile datând din Triasic, oamenii de ştiinţă sunt nerăbdători să afle mai multe. Miza este cu atât mai importantă, cu cât e vorba despre o perioadă care a urmat imediat după cea mai drastică extincţie în masă din istoria Terrei, cea de la sfârşitul Permianului, acum aproximativ 252 de milioane de ani. În cursul acestui eveniment catastrofal, cunoscut şi sub numele de Moartea cea Mare, au dispărut peste 90% dintre speciile marine şi peste 70% dintre speciile de vertebrate terestre. Studiul formelor de viaţă din perioada care a urmat - cea triasică - este de mare însemnătate pentru cunoaşterea modului în care viaţa pe Terra a evoluat după această calamitate.
